La noi în Ardeal

Jenibil

2011-03-15T17:31:00.000+02:00

Buna martie drajii si in special drajele mele.
Pentru ca de 1 si 8 martie am fo' dus cu pluta si care pluta era fara wi-fi o sa-mi permit sa fac urarile cu pricina de-abia amu. Deci care va sa zica: draji domnisoare si doamne va urez sa va creasca, sa va infloreasca tot ce vreti voi. ce sa va mai zic? Sa fiti iubite si de cate doua ori pe noapte no.
In al (stati sa numar 1,4,2,3,5) cincilea rand(:>) vreau sa onorez leapsa cu care m-o onorat Oana si pe care n-am onorat-o pana amu spre vesnica intinare a onoarei pe care o mai aveam. Scuze Oana:D
Asadar in leapsa cu pricina se stipenisa (mi-i rusina sa scriu partea cu PULA) ca eu sa va divulg vreo septe secrete de-alea mele. HA HA. Cred ca tare se mai bucura popa Mitica (cum care popa Mitica? Asta de acia de la noi din Ardeal) ca amarnic se mai chinuia saracu sa-mi afle secretele intunecate la sfanta spovedanie. Mi-o promis in schimbu divulgarii lor mai multe ca viata vesnica (de puscarias), iertarea pacatelor (lui), ba o sarit palangu si la alte religii si mi-o promis cadane, magari, nebunii. Dejaba...is tare ca diamantu'. Aproape m-o convins cu acadea dar in ultima secventa am reusit sa-i sug acadeaua (nu va ganditi la prostii) si sa fug cu secretele nedestainuite. :D No! Dara citeste popo Mitica postarea si salta si te bucura (FuTuTe-n basca) ca in sfarsit t-ai atins scopul.
Sa incepem...
Unu. Cand eram eu prunc obisnuiam sa facem baie in baltoace in vale la Blandiana. Dar fiind mic nu aveam un simt pudic foarte dezvoltat asa ca faceam baie la sarpele gol. Si facand noi baie acolo (eu si mai stie el cine) numa bine ca apar si trimisii diavolului. Doi caini negrii,pusi pe scandal...dela oi cu putine clase ne-or vazut acolo in baltoc or vint latrand catre noi. Noi, speriati am luat-o la sanatoasa, asa in costumu lui Adam, pe mijlocu drumului fara sa ne mai pese de unii si de altii care radeau de se prapadeau.
Doi. Jur cu mana pe inima ca nu ma pot abtine sa nu intorc capu pe strada dupa femei. Zici ca-s obsedat. (ei numa zici:)) ) Dom'le, adica Doamna, daca ai un cur frumos sau daca pazeasca Sfantu ai decolteu ai pus-o. Ma holb ca ultimu dinozaur. Sper s-o luati fetelor ca pe un compliment..daca nu, luati-o cum vreti.
Trei. In adancimea adancului adancului sufletului imi plac chestiile dlagute, pufoase si roz. Doamne ajuta sa nu citeasca multi postul asta.
Patru. Mor de ciuda cand vad urati cu pretene frumoase. Sa nu ma luati cu frumusetea interioara si cu de alea. Mai mare pacatu de saraca bunaciune..pardon, frumusete.
Cinci. SHHHTT...asta-i mare..Soldati, prezentati urechile ciulite! Asa. Ramaneti asa, cu ele ciulite.. imediat va spun, ciuliti-le in conitinuare...bravo, frumos..
Sase. Cateodata, subliniez cateodata, cand beau muuult si ii anturaju de asa natura, parca, parca simt nevoia sa ascult cate-o manea (:(( m-am distrus social cu postul asta..Oana, ce mi-ai facut?:(() Dar, atentie, lucrul asta se intampla rar si doar cand nu-s minori prin preajma.
Sapte..rate cracanate or cazut bete pe spate..:)) Glumesc. Sase rate cracanate or cazut bete pe spate..:P Hai mai Cosmin fi serios ce naiba. La naiba deci si-n puii mei, sa stiti ca dorm cu un motan. Nu ma culc cu un motan, dorm cu el. Sa fie clar. Pisi (ca asa-l cheama) are placerea de a se cuibari pe langa orice fiinta indiferent de sex spre a-si satisface propriile-i nevoi meschine. Nesimtitu', nu se gandeste ca am si eu sentimente.
Sunt sigur ca secretele mele v-or facut sa va simtiti mai bine in propriile voastre piei, pentru ca ce sa mai...cel putin punctele 1,2,3,4,5,6 si 7 or fost jenibile.
Cu toate astea,
Va pupa,

P.S Scuze de diacritice, promit sa le pun cat mai curand.

De 14-le lui Faurar....

2011-02-14T23:10:00.001+02:00

...numaru' ălora cu diabet se va dubla. Dacă tot anu', așa mare și gras de 12 luni cum îi el, adună 50.000 persoane cu diabet, apăi aflați că data de 14 februarie singură va întrece și chiar va râde în nas reușitei anului. Și acum ca să fiu sigur că n-or să mă mai placă nici puținele demoiselles care mă plăceau înainte, o să vă zic ceva: luna lui februarie chiar mi-ar fi plăcut dacă nu era ziua de 14.

(poza de acia)

Și culmea îi că mai îs și romantic.
Mulți se duc de valentine's day cu flori la iubită, îi duc inimioare, o scot la cină romantică, iubitele îi mai fac iubitului câte ceva cadou, îi mai lasă să le facă câte ceva în pat strict interzis în restu anului, mă rog, câte și mai câte, mai nevăzute și neaflate. Și se umple lumea de dulcegării: pisoiașul meu, pisicuța mea, motănelul meu, puiuțul meu scump, îngeraș, dulceața mea și doamne câte apelative. Că mare mai îi inventivitatea îndrăgostitului imbetat de nectaru dragostei. Aveți grijă drajii mei, că de aici până la diabet, mai îi un singur pas. Și îi păcat.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva dragostei și a romantismului. Dar am împotriva romantismului forțat și a dragostei de fațadă afișate cu ocazia valentine's gayului ( conform radio 21).
Nu știu cum să vă zic. Pula mea. Eu nu am iubită, momentan. Dar dacă aș avea în mod cert nu ar trebui să aștepte un căcat de 14 februarie să primească o floare sau să-i spun că o iubesc. Aș face asta în fiecare zi și aș iubi-o în fiecare clipă. Nu ar avea nevoie să-i duc inimioare de pluș sau felicitări listate la un leu coala (da, cunosc cazuri) pentru că ea ar ști că inima mea îi e de mult dăruită. Pentru mine iubirea dintre doi oameni e ceva al lor, un legământ secret, sfânt, încheiat între ei prin sentimente mai puternice decât orice parafă. Iar ca să vii tu și să iei acest legământ pur și să-l întinezi în fața tuturor și să pui prețul unui leu pe el....așa ceva nu se face, îi de neconceput.
Așa că, enfin , de 14 februarie eu vă doresc să iubiți cu toată inima, tot timpul și nu uitați să-i`arătați partenerului/ei că îl iubiți non stop, nu doar de 14 februarie.

Aaa...daa. Și vă rog din suflet..terminați dracu cu astea, cu pisoiaș, motănel, puiuți....hai măi oameni buni, ce naiba, doar nu suntem un popor de zoofili.

Numai bine, rău la nimeni,

..........

2010-12-01T17:32:00.001+02:00

Şi iată-mă! Singur, într-o cameră prea mare, prea impersonală şi prea rece. Ai zice că îi nelocuită. Şi totuşi, aici stă cineva. Aici stă Cosmin angajatul, Cosmin flămândul, Cosmin obositul, dar nu şi Cosmin omul. Pentru că în luptă de zi cu zi Cosmin omul a pierdut teren în faţă Cosminilor agresivi, care tot timpul cer ceva de parcă totul li s-ar cuveni, de parcă numai natura lor profană ar fi justificată, nu şi a omului. Sufletul parca şi-o pierdut din importanţă.

Ca unui şoarece pus pe rotită, vederea mi-o fost îngrădită de barele roţii, nemaiputând vedea decât nevoia de a mă zbate, de a fugi.

Şi totuşi, uite că acum în ceasul al 13-lea, o amintire a prietenilor pe care neglijent i-am lăsat să mă uite, un film frumos despre ce ceea ce îi cu adevărat important în viaţă, o pală de căldură de la caloriferul crezut până mai ieri mort, m-or readus cât de cât pe linia de plutire.

Aşa că, pentru voi, din partea lui Cosmin omul, cu ocazia zilei noastre, o melodie găsită pe pagina lui Mordechai.

La mulţi ani!

P.S. Cică valoarea unui om poate fi dată de suma părţilor sale, dar că numai oamenii cu adevărat speciali depăşesc suma părţilor lor. Voi ce părere aveţi?

Numai bine, rău la nimeni,

I"M BACK

2010-11-04T22:00:00.000+02:00

Salut lume.

Mă mai cunoşti? Numele de Ortoman mai sună cunoscut vreunei urechi? Perdut am fost şi am fost aflat, sau cel puţin aşa zice Sfânta Scriptură.

De dus am dus-o şi mai bine şi mai rău. Mai mult rău ..da' no, cine mai stă să numere.

Dacă voi m-aţi uitat nu-i bai. Io unu nu v-am uitat...din colţu meu din întunerec v-am citit pe toţi după putere. Să ştiţi că fără voia voastră aţi ajuns să-mi fiţi dragi (s-aude unu în spate: oh, damn, lucky me).

În tot timpu asta am ajuns la concluzia că-s ca un gândac. Orice probleme aş avea, oricât de adâncă ar fi gaura în care mă scufund, fac ce fac şi cumva tot reuşesc să răzbat.

Şi am mai ajuns la concluzia că fără cineva cu care să-ţi împarţi viaţa, realizările sau necazurile, nimic nu are sens.

Aşa că voi aia norocoşii, care aveţi pe cineva să nu uitaţi să multamiti zilnic Domnului pentru asta.

Tot de când n-am mai scris am observat că atunci când eşti cel mai necăjit, când toţi norii stau să se reverse într-o mare de trajnete deasupra ta şi crezi că nu mai ai nici o speranţă, se iveşte ceva care să-ţi aducă zambetu pe faţă şi căldura în suflet.

Anyway, sper să-mi treacă curând starea asta de optimism. Mă deprimă:))

Până atunci, mă duc să umplu o corfă roz cu narcise şi să-mi hrănesc unicornul. Asta

Cu respecte ,

Șofer de Românica

2010-08-14T01:07:00.001+03:00

No de azi m-am înscris și io frumusețe de băiat la șofer de românia. Nu că aș  chiar câștiga io mare lucru,  da' oțâră competiție în viață nu strică niciodată.

Așe că rogu-vă de vă miluiți și mai dați cu șoarecu pe link.

No bine? Vă țuc în avans.

http://soferderomania.promotor.ro/

Numai bine, rău la nimeni,

Complexe

2010-08-08T14:38:00.000+03:00

Cu toții avem câte un viciu care ne distruge viața și ne împiedică să progresăm. Al meu mă măcina din interior și m-o făcut să pierd multelucruri frumoase în viață. Atât de viclean și de parșiv era viciul acesta încâtse juca cu mintea mea, încurajându-mă să cred că de fapt nu-l am, că nureprezintă o problemă. Nimic mai fals.

Vedeți voi, azi, înmirifica zi a Domnului (care domn nu știu), o să scriu despre complexul meu.Care îi mai multe de fapt. Și nu vorbesc despre vreun cine știe ce complexcomercial.

Îmi place să recunosc sau nu, eram și sper să nu mai fiu un complexat. De câteori vroiam să fac ceva ce depășea zona mea de confort, ajungeam până la urmă sămă conving să nu mai fac lucrul ăla. Mintea punea piedici inimii. Știți voi: ochii văd inima cere, peste tot numai plăcere.. Nu-ichiar așa… că între inimă și plăcere intervine mintea care spune: NU NU NU.

Și cred că și tu ai pățit de astea…

 Cred că și tu ai mers la nunți sau la evenimente unde nu cunoșteai mai penimeni. Și ai stat toată noaptea singur, deși la câțiva metri doar, oameninecunoscuți se distrau de minune. Și parcă ai fi vrut să meri să te prezinți șisă li te alături. 

Haha….dar mintea îi la post și te pune înapoi în colțul tău.

"Ce vrei să  faci? Să te  duciacolo? Hai că ești caraghios…tu chiar crezi că ăia au chef de tine? Că teprimesc? Pe tine? Hai că m-ai făcut să râd…" 

Și uite așa îți taieavântul.

  poza de aici

Nici nu-ți aminteștide când n-ai mai fost la o întâlnire. Și parcă ai vrea să meri. Și ți-i ciudăcând vezi câte-un urât cu o frumusețe de fată…Și te gândești că D-zeu îinedrept.... că doar și tu ai un nas, doi ochi și doua/ trei  picioare…ție de ce nu-ți dă D-zeu o fată caaia?

Iar ziua cândîntâlnești o fată faină nu întârzie să apară…și parcă te și place…”Căcat, gândești, m-o lovit norocu!”. Dar cândvine MOMENTUL,  în loc să-ți urmăreștivisul, te fofilezi…te scoți cumva…găsești o scuză să pierzi momentul. Moment care s-ar putea să numai apară vreme bună.

Și rămâi tot….. (aiciaveam o expresie murdară).

poza de aici

Când vine vorba deaspirații, de nou, de progres, rațiunea îi o curvă. Par example era o vreme când se credeacă o viteză mai mare de 20-30 de km ucide. Și toți construiau mașini sărespecte normele alea de siguranță. Dar unii, necomplexați, or zis: Ia hai mă să vedem chiar așa o fi? Și surpriză..n-omurit nimeni. Dacă și ei ar fi ascultat de rațiune și în zi de azi meream cu mașina tot cu30 la oră.

Dar de azi gata…c’ estfinie la comedie.

De azi încep un lungprogram de reabilitare. Un proces de decomplexare.

Wanna' join me?

Numai bine, rău la nimeni,

Una dintre zilele acelea!!

2010-07-24T11:34:00.000+03:00

Căcat….
...iar îi una dintre zilele alea…nu știu ce să fac…nu că nu am ce să fac, dar nu am chef de nimic…....durerea pricinuită de alegerile greșite din trecut este imensă....
....bântuit de amintirile trecutului, cu bune și rele, cu greșeli ce s-or dovedit mai grave decât am crezut atunci…înspăimântat de incertitudinea viitorului și de încercările ce se vor ivi în timp....…Prins între trecut și viitor, prezentul nu găsește hodină..
..da….....iar îi una dintre zilele alea...
….știam io că nu trăbă să mânc lubeniță cu iaurt și cu topping de cola...

Numai bine, rău la nimeni,

ANUNȚ!!!!

2010-07-22T21:42:00.001+03:00

Tânăr, dăștept, dinți buni (right), angajat, fără obligații, caut gazdă sau colegi de chirie :))

Interesați? ;;)

P.S. în Timișoara

Numai bine, rău la nimeni,

Despre oamenii din blogroll și de ce îs ei cool -Transa 2

2010-07-14T18:42:00.001+03:00

Livia ex Albastru Volatil

Ca o bună ființă rațională care este și care se și pretinde a fi, Livia și-o găsit cea mai bună autocaracterizare: aparent identică, mereu diferită. Ca Mărturie stau desele schimbări de id de mess.
În plus, la ofertă și fără tva Livia și-o schimbat blogu deoarece o venit vara și sufletul și-o dat jos grelele straie ale iernii și albastruvolatil nu se mai preta noilor cerințe.
Nu-I cool pentru că nu mi-o zis și mie că și-o schimbat blogul.
ÎI cool că ea m-o încurajat să mă apuc de bloguială...10x Livia

Alex Mazilu

Drept și pe românește vă spui....face niște poze de pici în cur.
Pe blogu lui mi-or dat pentru prima oară lacrimile din două motive simultan: de la mai susul picat în cur mi-or dat lacrimile de durere și apoi mi-or mai dat odată lacrimile când am văzut pozele emoționante.
ÎI cool că mi-o îmbucurat ochii de atâtea ori....multam și lui Alex

Oana

În căutare de idei despre ce aș putea să scriu eu despre susnumita colegă de bloguială, am dat click pe linkul ei și am rămas cu gura cascată și n-am mai putut cujeta.
Care îmi zice de ce am rămas eu cu gură căscată îi dau o piersica:))
ÎI cool că scrie fain și gândește de cele mai multe ori pe lunjime de undă cu mine..în plus îi plecată pe.. (stați să dau copy paște)...așaa€... Camino del Norte.

Cabral

Cabral reprezintă umanul, întotdeauna dornic să sară într-ajutorul cuiva
Cabral reprezintă o minoritate dar fără să se poarte ca atare..de cele mai multe ori o dat dovadă de mai mult românism decât majoritatea dintre noi.
Cabral îi cool....punct. Da coolimea îi creste și cu ajutorul posturilor pentru oameni mari;;) Io nu-s om mare că am numai 1.78 m

Ordinarul

Deci omu' ăsta-i imposibil...scrie un post cum să vă zic io..ordinar, despre exact nimica și tot adună 30 de vizualizări...
Are omu aista un stil de a scrie și de a-și expune ideile de mă apucă invidia...să nu uităm totuși că-i un blog ordinar >:)
Simpatia mea pentru el îi comparabilă cu cea pentru caracatițoiu Paul..deci imensă
Și să fie clar pentru unii, nu dăm nume, (Observatoru' Independent) că Ordinarul nu este rău la suflet..ordinar la suflet da...dar rău ba.
Îi cool pentru că ui' ce i-o scris un anume Ortoman (cine o mai fi și ăsta): "Nene eşti genial….ordinar de genial". Mie nu mi-o zîs niciodată nimeni cuvinte de aste așe faine :(

Numai bine, rău la nimeni,

Despre oamenii din blogroll și de ce îs ei cool

2010-06-30T23:24:00.000+03:00

Și iată și prima parte din preamult întârziatul post. Iertare măriile și ionii voștri dar tare m-o mai îngrămădit amarnica licență.

Numai că aț' mai văz’t drac mort și rață înecată? Io nu…așa că iată că, precum, pasărea penix renasc .

Azi, în 30 ale lunii, o să dau curs promisiunii mele de a scrie despre oamenii peste care am dat buzna pe net.

Să pornim deci într-o veselie, în ordine aleatorie, deloc preferențială .

Începem cu sexul frumos:

Miscellaneous:

- Cel mai încurcat nume (recunosc că dau copy paste când trebuie să-l scriu)

- Nu îi cool că-i la mine în blogroll

- filantroapă

- mai amuzantă, mai bună povestitoare și mai inteligentă ca mine, rezultă că o scot din blogroll, deci o sa fie cool

Aljo 89:

- Sufletu-i bun, da' scrisu' pipărat

- Îmi plac posturile ei că tăt timpu am un zâmbet diabolic când îi citesc posturile>:)

- Îi cool că o cunosc și offline, deci credeți-mă

Filip:

- face din 3 rânduri ce nu fac alții din 10

- are cel mai fain design la blog și dacă nu cel mai fain cel mai actualizat sigur

- Dacă Tina îi pretena lui, sigur îi cool

Mordechai:

- Îl citesc de mai mult de doi ani și tot îs avid de posturi…mai vreau:@)

- Cel puțin genial

- Ideea că ar fi cool îi o axiomă..

Groparu:

- Cel mai bun golfer (în mintea lui)

- Mai amuzant decât amuzantul în sine

- Are ceva ce orice bărbat cu mințile în cap ar vrea să aibă: furia vișinie

- Clujean, deci ardelean deci coolUrmătoarea parte pe luna viitoare….adică de mâne încolo.

Numai bine, rău la nimeni,

Bine v-am regăsit!

2010-06-14T18:40:00.000+03:00

         A.S. Multă vreme o trecut de când nu ne-am mai scris. Io v-am cetit în continuare și poci să vă spui cu mâna pe inimă că tare mi-o plăcut ce-ați mai gândit.

De când m-am apucat de proiectul ăsta, care este “La noi în Ardeal” am căpătat o nouă identitate..cea online. Aici îs Baci, Ortoman Baci(scuze, nu m-am putut abține :D).

Și și aici ca și în viața reala am găsit oameni care gândesc pe frecvența mea, oameni simpatici, care nu contenesc să mă uimească cu cugetări sau abordări la care io nu m-aș fi gândit.

Tot aici am învățat să-mi mai văd lungu nasului, cum zice taică-mi-o . Aici am văzut bunătatea pusă în practică (teoria o știam de mult), aici am văzut sensibilitate, am văzut solidaritate.

De aici am descoperit că uneori și eu îs un ticălos pentru modul în care reacționez la unele situații. Da, chiar și eu. Și asta uneori numa' pentru că ăsta era singuru mod de a reacționa pe care-l știam.

Dar lucrurile aflate aici mi-au îmbogățit și viața din spatele tastaturii și de aceea țîn să vă mulțumesc: Mulțam fain! :)

No..Amu și aici vreau să vă întreb: Vouă cum v-o influențat viața online pe haia offline?

P.S.  M-am hotărât ca mâne sau poimâne să scriu despre oaminii pe care i-am găsit pe veveveu. 

Numai bine, rău la nimeni,

Voi cum stati cu emisferele?

2010-06-09T16:01:00.000+03:00

Deşi până azi după informaţiile mele creieru-mi însuma un singur neuron şi ăla şchiop, se pare că m-am înşelat. Şi se mai pare că aşişderea pământului şi creierul meu are două emisfere, deci doi neuroni :D Şi ba mai mult cică şi funcţionează amandoaua. Nu mă credeţi...unii care mă cunosc poate zic: n-ai cum, şi dacă ai un neuron, e cu unul prea mult pentru tine. Da' eu nu mă las, mă, nu mă las..că am dovade..sau dovezi? :D (neuronu' şchiop îi responsabil de greşeala dinainte)
Cum zice pretenu' meu din republica..nu sovietică socialistă..ci Moldova, Iaca:

Cu cât avansezi în text, cu atât noul "alfabet" îţi apare cunoscut.
Super interesant.

DACĂ REUŞEŞTI SĂ CITEŞTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL LE VA DESCIFRA PE CELELALTE.

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N

N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU

7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4

V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51

5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R

1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54

C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713:

D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U

UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51

M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Dacă îl Citeşti Şi-l Înţelegi, Eşti Inteligent(ă) Şi Ai Emisfera Stângă

Dezvoltată.

Deci, voi? Cum staţi cu emisferele?

Părinţi versus copchii

2010-05-30T14:04:00.001+03:00

imajine de aici

De când am venit acasă am dat în boala nevestelor aflate la a doua-şi treia tinereţe sau cum ar zîce englejii, middle aged women. Şi anume mă uit pe la emisiuni gen Copchii vs. Părinţi, sau invers. Cin’ se uită ştie despre ce-i vorba. Cine nu, nu.

Şi emisiunea asta m-o făcut să mă gândesc la situaţia mea.

Io cu a mei şi de obicei cu oamenii maturi mă-nţăleg foarte bine, în special cu doamnele:)) Îi ajut pe la treburi, cu ce pot şi ei mă ajută la rândul lor cu ce pot. Şi treaba mere ca unsă. Asta în 98% din cazuri.

Mai rămân 2%, nu? Ai bate-o Doamne matematică!

În 1% din cazuri neuronul meu şi ai părinţilor pedalează câteodată în direcţii opuse..şi în plus ăsta al meu fiind mai rebel din fire pedalează în direcţii pe care ei le consideră ca fiind cu acces interzis..şi nici nu face semn cu ... când ia curbă brusc. Treaba asta pentru ei îi de neconceput şi încearcă să mă ghideze îndărăt pe drumul pe care îl consideră asfaltat. Şi în 99% din cazuri îi ascult pentru că aşa trăbă.

Însă în 1% din cazuri ideile lor îmi amintesc de cele sfinte şi mă fac să mă crucesc mai abitir ca popii la hram. Mă, deci îs atât de..,nu aiurea..stai...ca nuca în perete, ca şaua pe ghibol, ca Boc in guvern. N-ai cum să fii de acord cu ele. Atunci când se întâmplă asta şi încerc să le explic că nu şed lucrurile chiar cum le văd ei, mă lovesc de următoarea replică: „Sîntem părinţii tăi, ar trebui să ne asculţi, că ştim mai bine, nu-ţ vrem rău’!”. Ştiu că nu-mi vor rău, păzască sfântul, da’ calitatea de părinţi nu le dă şi calitatea de atotştiutori. Şi mai ştiţi vorba aia: “Orice om greşeşte”? Greşit..ei nu. De ce? Pentru că, deoarece şi de aia...sunt părinţi.

Io unu n-am reuşit să trag o concluzie obiectivă..nu ştiu...

Voi ce credeţ? Îs părinţii zei? Părinţii nu greşesc, numai copiii? Şi pe de altă parte...au dreptul copiii să reproşeze ceva ălora care şi-or sacrificat o parte din viaţă să-i aducă pe lume şi să-i crească?

Înapoi în Ardeal, la noi

2010-05-24T17:55:00.000+03:00

  La noi în Ardeal îi vreme faină. Soarele mângâie puii de găină care numa ce şi-or început viaţa. Am asistat la naştere. Nu ştiu cum pot puii să spargă coaja groasă a oului, că doară când ies nici nu pot să-şi ţină capul sus, aşa-s de moi...i-o fi ajutând careva..

 Ar ieşi şi iepuraşii pe afară, da-s prăpădiţi şi să pierd.

 Îmbătaţi de libertate ar tot mere şi n-ar mai ştii pe unde să să întoarcă.

Scuze...ăsta nu-i iepure...:)) poate numa' cu juma de normă..

Acum, iepurele..

  Verdele îi noua culoare la modă... nu roziu...rozul o rămas departe, la Timişoara. Natura nu ştie decât verde. Viaţa îi verde şi verde-i lumea toată. Chiar şi albastru ceriului îi străjelit de frunzele verzi ale viţei de vie. Ici colo, marea verde îi întinată de infamul cenuşiu al asfaltului.Aici timpul curge altfel....are ritmul lui propriu. Are ceva ce vărului său de la Timişoara aproape că îi lipseşte cu desăvârşire...răbdare. Atât de multă răbdare are de mă plictiseşte. Îi greu să faci nimic...nu ştii când îi gata. Nimicul îi continuu. 

  Căcat...îs trezit de tri ceasuri şi deja nu mai ştiu ce să fac, aştept sara. Pe deasupra îi şi sărbătoare...prea multe sărbători, pe bune. Nu poţi să mai lucrii nimic.. 

  Timişoara îi departe...la vreo 215 km mai exact. O perioadă va rămâne acolo. Încep să-i simt lipsa.. 

  Din Ardeal, de la linişte (prea muuuultăă) şi verde,

 Vă salută  

La întrebări tâmpite, răspunsuri tâmpite!!

2010-05-19T18:45:00.000+03:00

Azi am găsit pe wwweu o chestie amuzantă, atât de amuzantă de nu puteam să fiu aşa de zgârcit să n-o împart cu voi. Uite imaginile cu pricina. Sursa nu le-o cunosc..

Prima..>:)

După prima urmează, logic, a doua.. Mai logic de atât nu se poate, nu?

Hai şi cu a treia..

A patra nu să dezminte..

A cincea ne învaţă ce-i călcatu' gratis

A şasa îi delicioasă..

Astea-s alea şasă întrebări de m-or făcut să mă dau de-a dura, de făcea mişto Azor de persoana mea..

Probabil ca le-aţ mai văz't...Poate ca nu vi să par cine ştie ce...

Da' mie mi-or placut...aşe ca na-vă!

De plictiseală vă zîc:

2010-05-15T22:20:00.002+03:00

Bună sara şi bine v-am găsit dragii mei

Cineva spera că am rămas fără idei

De unde să încep? Sau unde să termin?

Las' totu' să vină de la sine, îi mai bine

Azi cred că

Am încălcat cel puţin 5 din 10 porunci,

Mă pocăiesc la 90 de ani, păcătuiesc până atunci!

Cu mersu lent , şi başi în timpan

Văd pe maidan , manevre de clan

Şi cocalari ce-o ard gentleman

Ridic sprânceana , când văd cucoana

Etalată-n aere de Dolce&Gabanna

 În rest

La coadă la buletine doar discuţii despre sex

Animatoare, amatoare, de motoare admiratoare

Mare Tico, dar prea mic pentru toate

Fetele se cred mai nou pictoriale stradale

Pentru toţi cei ca mine sunt doar lucruri normale

Dar e plin de bărbaţi cu gâtul strâmb în spitale.

Hainele [...] de vară sunt din ce în ce mai sumare.

Numai bine, rău la nimeni,

Vita ortomanae

2010-05-14T17:50:00.005+03:00

Poate unii v-aţi mai întrebat ce se mai întâmplă în viaţa Ortomanului.. şi dacă nu v-aţi întrebat io tot vă zîc.

Deci am făcut:

- am scris prima mea carte...de-amu îs scriitor...no bine no...de fapt era licenţa.

- dimineaţa o fost soare şi sara o plouat, aşe că aproape în fieşce zî m-o udat...semănăm cu englejii, bine, nu la portifele.

- mi-am încălcat principiu de a nu-mi face planuri, făcându-mi planuri care oricum nu s-or împlinit.

- am fost asară în Rai şi l-am văzut pe Ghici cine... pe meniu era trecut sex pe plajă, orgasm, iad cu ghinars rusesc... cică dacă ajungi în Rai eşti mântuit, însă faptele mele săvârşite în locul cu pricina tind să cred că mă îndreaptă spre subsol.

Voi ce mai învârtiţi?

Numai bine, rău la nimeni,

Atingerea răului - t.v.a-ul

2010-05-10T21:34:00.003+03:00

sursa kapitalism.ro

Draji fraţi şi surori,

Vin vremurigrele. Datorăm asta preaiubitei noastre guvernări care este mama lor adracu, lovi-l-ar păduchii pe 1 m jumate.
Din cauza asta amtrecut pe regim strict de mentenanţă şi de autoprezervare. O intrat înacţiune instinctul de castor aflat în pragul iernii....am trecut lafăcut provizii, până ne mai permitem.
T.V.A.-ul va fi scos parcă din scenariile holiudiene şi asta în condiţiile în care pensiile vor scădea. Ei nu vă năcăjiţi..va şi creşte ceva...IMPOZITUL
Prin urmare, am cumpărat pate, peşteşi carne. Atenţie, însă...la conservă. Am făcut provizii şi de hârtieigienică, că de....se măreşte TVA-ul.
Vă sugerez cu preteniesă faceţi acelaşi lucru..Nu vă jucaţi cu criza...Nu vreţi să rămâneţi nicifără mâncare, d-apăi fără hârtie igienică.

Cu drag,

Un ardelean lovit de guvernare

Numai bine, rău la nimeni,

Animale cu pile

2010-05-07T17:19:00.000+03:00

     Noi oamenii moderni suntem animale deturmă. Dar nu orice animale. Drumul către vârful lanţului trofic nu ofost uşor..nu am avut un start tocmai bun…nu am avut blană groasă să neapere de frig, nu am avut copite să nu ne îngheţe picioarele în iernilegeroase…nici aripi nu am avut să zburăm din calea pericolului….căcat, nici nu ştiam prea multe atunci…dar am învăţat - de la natură, de lacer, de la celelate animale..şi una dintre animalele de la care amînvăţat o fost maimuţa. De la ea am învăţat puricatul. Scarpină-mă pespate că după te scarpin şi eu. Ajută-mă, scapă-mă de problemă că vaveni şi rândul meu să te ajut…. 

   Miile de ani de evoluţie ne-or transformat din simple animale de turmă în animale de turmă cu pile. 

 Fiecaredintre noi cunoaşte oameni, care la rândul lor cunosc alţi oameni etc.etc. Care oameni au slujbe ce le acordă anumite privilegii , mai marisau mai mici. Privilegii de care orice om poate să aibă nevoie. 

      Şi aşa apar pilele… 

  Definiţia din dex  accentuează cuvintele illegal şi abuziv. 

“Sprijin,ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unuiavantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ♢ Expr. (Fam.) Apune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoareacuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cinevasau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva”. 

 Acumdesigur că din punctul de vedere al legii toţi ar trebui să fim egalişi că din punctul de vedere al celor care nu au pile, cei care apeleazăla astfel de soluţii îs nesimţiţi. 

 Mulţi se plâng că Româniaîi plină de corupţie, că dacă vrei să obţii o slujbă bună trăbă să aipile. Toţi zic că ar trebui să se facă ceva, dar nu fac nimic concret.Toţi urăsc pilele, dar le folosesc bucuroşi când li se dă ocazia.. Urâmnedreptatea când ni se face nouă, urâm să vedem că alţii fac lucruri pecare noi nu putem sau nu avem voie să le facem. 

 Dar ce facemcând avem o pilă? Când avem puterea să sărim peste cozi, să ocolimbirocraţia greoaie, când putem să economisim timp şi bani? Câţi dintrenoi ar mai vrea să fie corect faţă de ceilalţi? Câţi dintre noi ar staore bune în trafic dacă tot ce ar trebui să facă ar trebui să porneascăo amărâtă de sirenă? Câţi dintre noi am evita să umblăm în interespersonal cu maşina de la firmă fără să raportăm? Eu unul nu. Îs multe,dar nu ipocrit. Eu folosesc pilele când le am..Poate că îi greşit,poate îi imoral, dar am o viaţă şi al dracu dacă o s-o petrec stând lacozi după alţii..nu când am altă opţiune. 

 Dacă unu îi şchiopşi nu poate merge iar eu am picioare de alergător, la ce bun să mi leleg? Nu ar fi atunci incorect faţă de mine? 

Voi cum procedaţi când aveţi posibilitatea de a apela la o pilă? Puteţi arunca voi prima piatră?  

Numai bine, rău la nimeni,

Voi câtă engleză ştiţi?

2010-05-05T00:35:00.002+03:00

imagine de acia

La noi în Ardeal şi cam peste tot în România (mai puţîn la moldoveni că ăia o ard ruseşte) limba străină la modă îi engleza. Pe tăte coclaurile ai şansa să auzi pe careva cum ciripation în ingliş..o să auzi despre "snout" la Căpăţâna Porcului (Braşov), despre "diarrhea" pe la Căcăcioasa (Vâlcea), o să vă lăcrămeze ochişorii din cauza "reek-ului" din Pârţeştii de Sus si de Jos (Suceava), "you will loove" Măciuca (Valcea), o să vă simţiţi "relieved" după o vizită la Buda (Ilfov), o să fiţi "amazed" când careva din maşina voastră o să zică: Ui' Teţcoiu(Dâmboviţa), o să fie o alejere dificilă când te întreabă muierea: ce zîci? Cocoşeşti? (Alba). Sau poate vrei "to visit" Timişoara. Şi domnilor dacă nu găsîţi "interesting" nici una dintre locaţiile în care puteţi să daţi frâu limbii engleze, atunci îs sigur că "you'll like very" muci Fututa (Sibiu).

Un oarecare sondaj ne poveşteşte că 10% dintre români ştiu foarte bine limba engleză. Io, la sugestia pretenului Cornel, vă propun un test oral;;) Doar oral, nu şi porno.

Care poate ceti în engleză următoarea frază îi mai şmecher decât şmecherii, adică "cool".

Three witches watch three Swatch watches. Which witch watches which Swatch watch?

Uite şi varianta în limba strămoşască:

Trei vrajitoare privesc trei ceasuri Swatch. Care vrajitoare priveste care ceas Swatch?

Hehe....na că v-am încuiat....ceeeee? Stai..Mi se spune în căşti că cineva o şi zîs corect...ei Sfinte Căcat..Am eu ac de cojocu' vostru>:)

Three switched witches watch three Swatch watch switches.Which switched witch watches which Swatch watch switch?

Varianta în limba strămoşască:

Trei vrajitoare transsexuale privesc trei butoane pe ceasuri Swatch. Care vrajitoare transsexuala priveste care buton de ceas Swatch?.

Asta-i variantă mai perversă:D Pe asta sigur fetele duse la biserică nu o vor putea-o zîce.

<<< rojer, rojer >>> Î:Ceeee? R: Iar o zîs... Î: Cine? R: O fată.. Î:Un'e? R: Pe trepţi la beserică... Pfuaaai...scoatem artileria grea..voi v-aţ' vrut-o.

Three swiss witch-bitches, who wish to be switched swiss witch-bitches, wish to watch three swiss Swatch watch switches. Which swiss witch-bitch who wishes to be a switched swiss witch-bitch, wishes to watch which swiss Swatchwatch switch?

Şi varianta în limba strămoşască:.

Trei curve vrajitoare elvetience care doresc sa fie curve vrajitoare transsexuale elvetience, vor sa priveasca trei butoane pe ceasuri elvetiene Swatch. Care curva vrajitoare elvetianca - care doreste sa fie curva vrajitoare transsexuala elvetianca - vrea sa priveasca care buton de ceas Swatch?

Asta ultima mă gâdilă la corason şi nu numai:))

No, mă culelor şi culilor...aţ putut zîce? Pun pariu pe o bere* că nu...

Zîceţi lume: câtă engleză ştiţi?

Disclaimer: În cazul în care pierd pariul, câştigul pariului va fi obţinut la o dată pe care v-o voi comunica ulterior...cam pe când am bani...eu unu nu m-aş baza pe berea aia :-"

Later edit: În urma unei sesizaţii am aflat că nu există localitate cu numele Fututa, cel puţin sigur nu în Sibiu..Dacă nu daţi de Fututa, din punctul de vedere ortomănesc nu rămâne decât o soluţie: Labaşinţ (Arad).

Numai bine, rău la nimeni,

Un unu mai de vis

2010-05-04T00:00:00.002+03:00

Azî îi lunea. Ieri n-o fost luni şi o fost mai fain.

Ieri sară m-am întors dintr-o excursie foarte faină. Sper că în perioada asta de nepostare să nu-mi fi chierdut bruma mea de cetitori (nu mereţi mă la alţii mă..adică mereţi da' mai haidaţi şi înapoi:D).

Iniţial m-am gândit să scriu un super post în care să vă poveştesc în detaliu despre ce am văzut io pe acolo.

Dar ar fi fost prea lung şi am auzît că o poză face cât o mie de cuvinte..aşe că vă poftesc la un fotopost...şasă pereche la 10 lei.

Întâia şi prima oară vă dezvălui locaţia drumeţiei ca să înţălejeţi contextul socio-istorico-geografic în care ne aflam

poză de acia

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Aş mai avea un singur dor:
Eu calea vinului s-aţin,
Să-l beau pe tot... şi-apoi să mor!

Epigramă de Marian Cioacă

Drumurile care duc spre credinţă poartă acelaşi nume toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun.
(Nicolae Steinhardt)

Sunt două feluri de a-ţi trai viata. Unul de a crede că nu există miracole. Altul de a crede că totul este un miracol. (Albert Einstein)

Să nu pierdem nimic din trecut. Cu trecutul se clădeşte viitorul. (Anatole France)

M-am întâlnit şi cu Rejele Decebal şi ui' ce mi-o zîs că i-o zîs lu' Coşbuc

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Am dat agitaţia oraşului de la câmpie liniştii oraşului dunărean, căldura asfaltului încins pe răcoarea malului Dunării. Atunci, acolo am zîs: My kingdom for a boat!

Rezultă că deci şi prin urmare io am petrecut un 1 mai superb şi sper din tăt sufletu' că şi voi v-aţi distrat care pe unde şi cum aţi ştiut.

P.S. O poză de drum bun:D

Numai bine, rău la nimeni,

Cujetări de 1 mai

2010-04-30T19:08:00.000+03:00

Mâine plec de tot, departe de tot, de tot ce-am avut, dar am pierdut .

Mâine nu o să mai vreau să ştiu că există noţiunea de mâine, mâine o să spun az' nu.

Mâine mă petrec, pe bulevarde mari nu ma întrec, cu nimeni….pun ochelari la ochi se ştie, raze vin spre mine ..

Mâine merg la Orşova să văd Dunărea, să mă relaxez, să fiu copchil, să mă bucur de sare, zahăr şi grăsimi, să mă bucur de plimbări, să uit de obligaţii şi de nevoi..

Voi ce faceţi de 1 mai? Sper să nu staţi în casă, să munciţi sau să fiţi supăraţi. Şi asta nu pentru că ar fi 1 mai, ci pentru că viaţa merită trăită.

Numai bine, rău la nimeni,

Femei, lichide, locaţie cunoscută.....noapte albă!

2010-04-30T00:51:00.000+03:00

Noaptea de 29 aprilie nu înseamnă probabil nimic special pentru tine. Doar una oarecare, plină de sforăituri şi hodină. Însă pentru mine, noaptea cu pricina o fost de pomină.

Seara o fost obişnuită...banală. Io la calculator şedeam şi încercam să găsesc un subiect interesant pentru blog....glumesc..eu am tătdeauna idei:> Muzică în surdină, conversaţii monotone pe net. Nu era nici un semn care să prevestească ceea ce avea să urmeze.

Însă pe măsură ce noaptea îşi intra în drepturi eu nu puteam să adorm deşi aş fi vrut. Şi m-am sucit prin pat, m-am zvârcolit, şi iar m-am sucit, da’ dejaba.

Aşe că dacă tăt n-am putut dormi m-am hotărât să merg într-o locaţie să consum şi eu nişte lichide (dacă mă înţălegi). Băi frate şi am băgat 500 ml de tărie la alegerea angajaţilor localului, m-am scăpat şi la nişte intraveninoase (şşştt). Şi când eram mai ameţit mi s-or alăturat şi vreo patru boboace să-mi ţină companie, vreo trei ore. Dar cum tătdeauna apare cineva mai interesant, m-or părăsît. De acolo am plecat numa dimineaţă, pe jos pentru că nu eram în stare să conduc şi taxiuri din pix.

 Ş-acum când citeşti rândul ăsta probabil te gândeşti: “Ui’ la fraeru ce noroc o avut..ce fain de el..de ce numa’ fraerii au parte de nopţi dintr-astea?” 

Dar te înşeli.

N-am putut să dorm din cauză la o alergie care mi-o blocat respiraţia pe nas şi mi-o umflat ochii ca cepele. Locaţia era spitalul de urgenţă. Lichidele intraveninoase or venit sub formă de perfuzie plus alte seringi cu substanţe medicinale….la alegerea doctorilor. Boboacele erau studente la medicină aflate acolo într-un feliu de practică şi m-or părăsit pentru unu’ care era tăiat cu cuţitul la cap. Şmecher el...să-mi sufle studentele. Şi am plecat ameţit de la perfuzie pe jos până la cămin.

Ce noapte de pomină...mai vrei să fi fost în locul meu?

O nouă iubire

2010-04-28T02:58:00.000+03:00

poză luată de la nea Goagăl

Afară-i noapte…. Peste tot şi peste toate se lasă tăcerea, întunerecul. Oamenii se retrag încet, încet acasă, trăgând zăvorul în urma lor. În cameră întunerecul îi alungat de lumina palidă a lampaşului care arde chibzuit petrolul. Soba aruncă fulgere de lumină prin plita crăpată demult. Ar repara-o bătrâna ce stă pe laiţă da’ nu mai poate...şi copiii nu vin numa’ când îi sărbătoare.

Afară pe înaltul ceriului domneşte luna plină...ah luna!! Vara cumpănită a Soarelui, martoră a atâtor poveşti de dragoste şi de partide de amor furişate. Atât de lăudată de poeţi ca sfetnic, ca tăinuitoare, ca protectoare a iubirii.

Doi tineri, un el şi o ea şed pe bancă. El îi în vacanţă la bunici, iar ea de prin partea locului. Frumoşi amândoi...el îl plagiază pe Eminescu, luând în numele lui versurile marelui poet. Ea îşi dă seama de fapta băiatului da’ îl place şi îi face jocul. Se preface uimită de talentul lui. Zâmbeşte divin şi-l roagă să-i mai spună despre noapte, despre lună şi despre iubire..

Departe vântu’ duce prin frunzele copacilor rugăminţile băiatului: hai iubito să plutim cuprinşi de farmec, sub lumina blândei lune, vântu-n trestii lin foşnească, unduioasa apă sune!

Magia cuvintelor lui de iubire poartă luna în codrurile cele mai dese şi întunecate, în bârlogul fiarelor şi în inima vânătorilor şi a ciobanilor. Natura întreagă freamătă la vestea unei noi iubiri.

P.S. Pofta de poveşti mi-o venit după ce am cetit povestea "duhul fructului de gingko".

Numai bine, rău la nimeni,

Mama prohibiţiilor

2010-04-24T03:09:00.001+03:00

UITE  ştirea cu pricina.

Concluzii de bun simţ (zic io): 

-Se pare că cenuşa, de acum, celebrului vulcan Eyjafjallajokull opătruns şi la creierii administraţiei urbei noastre care nu o găsîtnimica mai bun de făcut decât să stîngă lumina la 12 în ditamaiComplexu'.

-Probabil mai puţin de 5% din studenţi dorm înainte de 12 pm. Peprincipiul că dacă te culci cu găinile o dată te mai culci şi a douaoară.

 

-În ultimii doi ani or fost pline cinematografele de filme apocaliptice, dar nimeni,  nici Nostradamus n-o prezis că o să mă plimb printr-uncomplex pustiu, întunecat.

 

-Doamnelor şi domnilor, stimate domnişoare ne-o lovit năcazul sub formă de:  interdicţie, restricţie, interzicere, excluziune,  opreală, opreliste, oprire. Sfârşitul îi aproape.

-Cei care staţi în complex în Timişoara ştiţi deja care-i baiu. Şi plângeţi. 

În afară de cazul în care faceţi parte din asociaţiile alea de studenţi care or cerut şi ele năcazul ăsta pe motiv că nu au linişte să înveţe...sărăcuţii de voi..după ce terminaţi să vă plângeţi de milă vine mami să vă cetească o poveste şi să vă copere.

 

-Dacă unii au dreptul să înveţe şi eu am o dreptul să mă recreez cupretenii noaptea cu o bere în mână, pe o muzică bună, alături de altecâteva sute de oameni ca mine. 

Adică tineri, în viaţă.

-Pe lângă barurile  "producătoare de zgomot" or închis şi boltele, shawomăriile, fast-food-urile. Pentru orice student cu capu pe umeri la 12 noaptea distracţia abia începe.

Sau foamea...şi nu mai îi nimic deschis pentru o gustare nevinovată.

 Unde mai beau eu bere maică pe la 1 dimineaţa când îi răcoare afară şi poţi să fii visătoriu?   De ce să mai vii mă absolventule de liceu la Timişoara la facultate? Du-te frate în altă parte că aici e reguli inumane.

Îmi pare rău dragilor...trebuie să fim tari. Să sperăm că nu va ţine mult.

Numai bine, rău la nimeni,

ATENŢIE!

2010-04-23T18:35:00.005+03:00

De azî înainte voi fi necruţător cu:

* oamenii care se poartă urât fără ca io să le fi făcut ceva în prealabil

Pedeapsă: le dau ignore la fraeri. 

* oamenii care merg încruntaţi pe stradă (ca mine)

Pedeapsă: nu le zâmbesc nici io, na! Şi împotriva proprie-mi încruntături o să aplic o terapie cu zâmbete..la 5 minute un zâmbet..ca pauzele lu' ăia de lucră la drumuri.

* procomuniştii

Pedeapsă: vă fac io o ofertă...dacă nu are cine să vă dea porunci absurde şi să vă oblige să faceţi lucruri în interesul lui...ce să fac...mă sacrific io.Vă satur io de tiranie şi dictatură..parol.

* fetele/femeile/ cu fiţe

Pedeapsă: vă tund. Hai mă fetelor că tund fluumos :D >:)
Pe bune. Să vedem dacă vă mai arde după aia de aere.

* ăia/ alea care se poartă urât cu copiii lor.

Ăştia îs un caz special. Merită comentat oţâră. 

Azî când am ieşit iară la promenadă (să fiu io dacă  mai ies) m-am împedecat de un copilaş care fugea şi s-o aruncat în persoana mea. Copilaşu numai ce se ridicase mai înainte dintr-o altă trântă şi fugea de măsa pentru că asta în loc să-l ajute să să ridice şi să-l alinte cu treburi gen lasă că bate mama asfaltu, l-o înjurat şi vroia să-l bată. 

Şi am vrut să-i zîc: "Tu p...ă, ce ai tu cu copilu? Ce vină are el că tu nu te-ai gândit în momentul concepţiei la urmări...ş.a.m.d."
Da ' nu i-am zîs..pentru că societatea m-o învăţat să nu mă bag în treburile altora.

Pedeapsă: ca la chineji...sterilizare...nu meritaţi să aveţi copii bă mastrapungilor şi mirandolinelor!!!

Sfatu' meu pretensc îi să vă băgaţ' minţile în cap.Faceţ' bine şi cotiţ-o înapoi pe calea hai'dreaptă. Nu vreţi să vedeţi un ardelean nervos.

Carrefull now, my PEN IS big.

Numai bine, rău la nimeni,

Vouă vi-i frică de alegeri?

2010-04-23T00:07:00.000+03:00

Azî mă preîmblam printr-unu din supermarketurile timişorene. Şi mă simţeam pierdut, mic şi insignifiant. Aceeaşi senzaţie pe care mi-o mai dă  numai şcoala.

Şi în toiul promenadei mele am auzit următoarea discuţie:

-Bine era când era Ceauşescu ăsta.....aveai un singur produs,când era...dacă era îl luai şi gata...

-Da, aşa-i.....prea multe alegeri în ziua de azi..

Cei care vorbeau aşa erau doi oameni soţ şi s-o-ţie Dumnezău, oameni de vârsta părinţilor mei şi poate şi ai tăi absolvenţi ai comunismului, masteraţi în plecarea capului şi doctori honoris causa în "Metode şi tehnici de supravieţuire sub dictatura comunistă....şi mă doare. Mă doare că i-a îndobitocit într-atât de mult comunismul încât nu numai că nu mai îs în stare să facă alegeri, da'  pe deasupra se mai şi tem de ele...

Şi prima reacţie îi să încerci să-i schimbi, dar adevărul îi că o mentalitate se schimbă foarte greu, ia timp şi în cazul în care reuşeşte aşa cum le-o ieşit comuniştilor îi de cele mai multe ori ireversibilă.

Nădejdea îi în noi...să nu uităm niciodată plăcerea de a alege, puterea de decizie.Să nu lăsăm niciodată ideea că o mână de fier îi mai bună decât diplomaţia să ne otrăvească minţile.

Să nu uităm democraţia. Căci nouă nu ni-i frică de alegeri, măi oameni mă....nu-i aşa?

Numai bine, rău la nimeni,

Irimică, măsaua şi dinţaru

2010-04-21T22:58:00.000+03:00

măsa luată de acia

Odaia din faţă era încetu’ cu încetu’ cufundată în lumina răsăritului. Soarele parşiv el aşa, îşi strecura lumina prin orice găurice pe care o găsea. Făcu el cum făcu şi reuşi să-şi întindă o rază oblu pe faţa lu’ Irimie.
Vădit deranjat de nesimţirea soarelui, Irimie zîse:

-Doamne, ce-ai cu mine Doamne? Nu m-am rugat io la Tine cân’ am făcut casa că fac orice numa geamu’ de la odaia un’e dorm eu să nu bată soarele dimineaţa? Ş-am calculat noi cu tata fi-iertat ş-am făcut planuri peste planuri şi tot neom am ajuns. Şi mă doare şi măsaua asta de minte....fi-i-ar numele de râs să-i fie, zîse Irimie tânguindu-se şi zvârcolindu-se ca pe patu’ de moarte.

Durerea de măsa îi ai mai curvă durere care-l poate apuca pe om. Te chinuie cu zâmbetu’ pe buze şi te sfredeleşte până la creieri. Te calcă în picioare şi îţi distruge orice fărâmă de autocontrol şi demnitate pe care o ai. Dejaba încerci să fugi de ea că te găsăşte şi în fundul dulapului.
O astfel de durere avea şi Irimie în dimineaţa asta. De la Azor îi venii însă alinarea, pentru că Azor dădea târcoale glăjii cu ghinars....

-Mă Azor mă, bată-te norocu’ de căţăl dăştept...vin’ să te pupe tata.

Bucuros din cale afar’ trase o gură de ghinars. După un sfertuc parcă mai amorţise şi măsaua. Dar numai ca să îl tortureze iar cu forţe reînnoite. Pentru că ardelenii îs oameni deştepţi şi pentru că Irimie era ardelean, prin urmare musai şi deştept, el o realizat că asta era o situaţie în care nici religia, nici băutura nu te ajută...îi mai rămăsese familia. Aşadar el porni cu paşi repezi pentru el, dar înceţi chiar şi pentru un melc, spre casa fratelui său Dragomir.

-Drago!!!!!!!!!! Mă Drago mă ieşi oţârucă mă!! strigă Irimie încă de la poartă.

-Care-i mă? Un’e arde? Ieşi Dragomir în izmene, scărpinându-se ca pe la Ghinerea.

-Îs io mă, fratitu, Irimică. Ia-n ieşi mă să-ţ vorovesc ceva!

-Da’ care-i baiu mă frăţică? Ce zbieri mă aşe că trezăşti pruncii mă şi te-omoară Măria.

-Mă doare măsaua aia de minte de nu mai poci gândi....

-Las’ mă că nu-i aşe mare bai. Tu oricum nu te prea ocupai cu sportu’ ăsta.

Şi râdea Dragomir cu gura până la urechi de-l dureau foalele.

-Nu mai rîde mă!! Fie-ţi milă şi scoate-o pe netrebnică.

-Bine mă mucea, stai să aprind lampa să-ţi luminez ceriu gurii. Deschide gura...Pfuai..tu aşe de dimineaţă ai beut mă Irimică? Să-ţi fie ruşine.

-În loc de medecament mă să mai uit de durere. Lasă dojana şi te grăbeşte de mă ajută, zîse Irimie cu lacrimi în ochi.

Dragomir nu mai lungi vorba, că de, vorba multă îi sărăcia omului, şi plecă să aducă cele trebuincioase. De înturnat se înturnă cu un cleşte de cuie şi cu o fele de ghinars. Îi dădu lu Irimică să bea oţâră ş-apoi fără să ezite îi prinse măsaua ticăloasă şi trase bărbăteşte, smulgând-o.

-Gata mă...te-am salvat de la moarte, zise Dragomir.

-Mulţam mă, să trăieşti...tu trebuia să te faci doftor sau dinţar, că tare mai eşti bun să alini suferinţa oamenilor, zise Irimie, vădit uşurat

Şi după ce-i mulţumi încă o dată fratelui său plecă încet spre casă ţinând în mâna sursa nopţilor lui albe.

Numai bine, rău la nimeni,

De ce-or dispărut cu adevărat dinozaurii

2010-04-19T15:17:00.001+03:00

Ştim cu tăţii soiul ăla de întrebări care te fac să te scarpini în cap ca vinerenii. Care au mai multe răspunsuri probabile, fiecare dintre ele fiind susţinute de tabere de dătători cu părerea. Şi pentru care îs sigur că americanii au un specialist..ceva gen "blood splatter specialist".

No şi una dintre întrebările astea îi: De ce-or dispărut dinozaurii?

Iote şi răspunsul cel mai bun.

poza luată de aici

Draji americani, nu trăbă să fii un specialist ca să îţi dai seama de asta...

Numai bine, rău la nimeni,

Între plafonare şi fugă continuă. Tu ce alegi?

2010-04-18T02:08:00.000+03:00

“Mi-au explicat că lumea-i rea
Si viaţa-i grea şi tre' să fac cumva ceva
Mi-au spus ca odată şi-odată se duc
Şi tre' să mă agit, că tre să mă lupt”

Astea după cum probabil ştiţi şi voi îs versuri dintr-un cântecaci de Guess Who. La tăţi ne-or zîs părinţii să învăţăm, să facem pe dracu în patru să avem slujbe faine şi soţii aşijderea. Şi că să nu ne culcăm pe-o ureche, pe principiul că nimica nu se obţine fără efort. Pe principiul că “cin’ se c.că şi nu jeme, n-o mai duce multă vreme”.

Şi îs unii care niciodată nu se mulţămesc cu ce au. Vor tătdeauna mai mult. Fug tătă viaţa după idealuri pe care după ce le ating nu au timp să se bucure de ele pentru că fuga lor nu se gată niciodată..ei deja îs în urmărirea unui nou ideal. Îs dispuşi să rişte orice numai ca să simtă ei că luptă pentru ceva.

Mai îs unii care or avut o primă slujbă platită prost şi deşi trebuia să fie doar un punct de plecare devine slujbă permanentă, plafonându-se astfel. Unii, odată ce ating un prag pe care vroiau să-l atingă, de exemplu salariu de n sute ron, nu mai incearcă să avanseze. Şi asta-i tăt o plafonare.

Dacă îi vorba despre bani, îi clar că-i mai bine să faci parte din prima tabără...dar un mod de viaţă nu se rezumă doar la un domeniu...Şi atunci ce faci? Dar dacă îi vorba despre femei?

Unii întâlnesc câte-o fată de serie. Mediocră...nu-i prea deşteaptă, dar îi ascultătoare..nu-i genu de femeie după care pretenii tăi vor întoarce capul, nici tu de altfel. Nu-i genul de femeie din cauza căreia să nu poţi dormi noaptea sau care să te fascineze. Dar na....nu poţi să fii şi cu p.l. în cur şi cu sufletul în rai. Şi noi ca popor creştin ce sîntem tindem să alegem întotdeauna raiul, cumintele. Cu toate astea o să te uiţi după tipele drăcoase, cu spirit liber, cu un comportament pe care pretena ta nu l-ar afişa niciodată. Dar o să te mulţumeşti cu ce ai, argumentând cu scuze pe care nici tu nu le crezi şi o să te multămeşti cu varianta sigură. Asta nu e tăt plafonare?

Alţii au marele noroc de a fi iubiţi de o femeie. Necondiţionat, chiar dacă ei între timp poate că s-or îngrăşat. Cu tăte astea ei nu se mulţămesc cu ce au şi de câte ori au ocazia calcă strâmb şi nu le pasă că o rănesc pe aia care-i iubeşte. Mai îi bine să nu te plafonezi? Mai îi avansarea continua o metodă viabilă?

Ce-i de făcut? Viaţa îi mult prea scurtă ca să guşti din tăte plăcerile ei aşe că nu-ţ permiţi să pierzi prea mult timp cu un lucru. Dar viaţa totodată îi unică, îi "numa o dată" aşe că nu-ţi poţi nici permite să stai prea puţin la un lucru care îţi place.

Şi atunci? Voi ce alegeţi? Plafonare sau fugă continuă?

Numai bine, rău la nimeni,

Vise ruinate

2010-04-16T21:35:00.002+03:00

În fiecare an vin la Timişoara câteva sute de viitori studenţi. Toată gama de specializări cu oferte care mai de care: o facultate îi mai grea dar îi mai apreciată, la alta poţi să nu te prea duci, da iţi râd firmele in nas când aud ce ai gătat. Şi tăt feliu de domenii care nu mai au căutare de pe vremea lu’ Împuşcatu’. Câţi dintre noi nu visau când erau mici să devină cosmonauţi sau cântăreţi de rock si maşinuţele alea ştiam atunci că vor deveni cândva reale. Că vom avea bani să ne luăm tăt ce dorim si să îmblăm pe tot Pământul. Problema banilor nu există în lumea copchiilor. Părinţii iţi cetesc poveşti cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, da’ nu îţi spun şi că de fapt tu vei fii sora urâtă pe care tăţi o cată numa’ ca să ajungă prin intermediul tău la sor’ta aia faină sau că tu nu vei putea niciodata fi Făt Frumos pentru ca tu aparţii unei alte clase sociale, ce traieşte în locuri despre a căror existenţă regii nici nu au habar.

Şi cât de tristă îi dezamagirea cand afli adevărul. Când realizezi că ai venit la facultate şi ai investit timp şi bani iar la sfarşit nu îţi găseşti un loc de muncă. Sau ai studii de inginer şi lucrezi pe acelaşi salariu cu un om fără studii.

Îi dezolant când realizezi că de şepte ani ai un loc de muncă la care când te-ai angajat nu credeai că o să stai mai mult de un an. Care loc de muncă trebuia să fie doar o sursă suplimentară de venit pe lângă banii trimeşi de părinţi, dar care o ajuns să fie indispensabil pentru plata chiriei. Ce năcăjit eşti cân’ realizezi că nu-ţi poţi împlini visele din copilărie.Şi atunci te întrebi de ce nu te-ai nascut tu într-o familie de bogătani şi sîngura ta grijă să fie să mosteneşti tăţi banii.

Răspuns? Are cineva?

P.S. Tu ce visai să fii când erai mic/mică?

După am găsit şi un filmuleţ despre educaţie...grăitor.

Numai bine, rău la nimeni,

Grădinăritu. Partea I

2010-04-14T01:22:00.000+03:00

Șezi…și prin mintea ta se creează universuri din pânze de păianjen. Neuronu’ nr. 1 îi în șomaj, disponibilizat din cauza lipsei de lucru. Neuronu’ nr. 2 o trecut la program de 4 ore și se ocupă mai mult cu munca de mentenanță. Neuroana’ nr. 3 nu o fost dată afară. Motivul angajării ei nu o fost oricum eficiența în muncă. Nici n-ai zice ca-i din familia neuronilor. Îi proastă de pute da’ mamă ce dendrite are.

Perioada asta de nulă activitate a creierului îi cauzată de vacanța de Paște. Amu’ că or trecut Sărbătorile și Postu s-o dat drumu la lapte, ouă și la tăt feliu de cărnuri: de porc, de vită și mai ales de femeie:D

Din păcate s-o dat drumu și la lucru. Și Doamne-ț mulțam că este…îndeajuns.

Și uite așa te-o prins și ziulica de azi:

08.00 Printre sforăituri și scrâșnit din dinți auzi zgomot p’în casă. Cine Doamne iartă-mă n-are altceva mai bun de lucru la 5 dimineața numa să trântească lucrurile? Te trezăști și vezi că de fapt îi ceasu 08.00 și că muierea s-o trezit de mult.

10.00 Te rădici din pat. Cătinel să nu sa trezască și neuronii. Îmbuci ceva, mai îmblii prin ogradă pe la hoară. Faci ce faci și eviți grădina. Nici măcar nu te uiț cătră dânsa.

11.00 Te uiț. Și plângi. Și iară te uiți și ți se pare că-i prea mult de sapă pentru un singur om. Îți pare rău că atunci cân’ ai făcut pălangu l-ai mutat cu 1 m mai în grădina vecinului.

Na că nu ț-o ajuns averea, amu’ sapă!

12.00 Deși sapi cu spor de o oră capătu’ tarlalei parcă tăt’ mai departe îi…aaa..scuze…nu sapi cu spor..sapi cu arșeu’.

14.00 Încă sapi…Roadele muncii tale asidue și asudante se văd. Cân’ te uiți îndărăt îți crește inima..cân’ te uiți înainte te apucă jelea.

15.00 Gați. Mare și milos îi Dumnezău! Bei o gură de ghinars să celebrezi victoria. Aiii! Niciodat’ parcă n-o fost mai bun!

Se pare că ai impresionat-o și pe muiere că-ț dă de mâncare. Să mai și apleacă si te lasă să-i întrevezi un sfârc. Mai și zâmbește ștrengărește când te prinde cu ochii la ea în rochie.

Ei muiere, muiere..ce-i al tău îi pus deoparte. Și fi pe pace că-i pus destul.

Restul zilei tai niște lemne cu firezu..ai și drujba da’ tot firezu ii de bază. Prea mult zgomot face drujba aia.

Te mai bagi și pe la muiere prin casă să-i amintești de promisiune. Ba o pui să dea și adălmașu.

Ș-apăi noaptea... lumea mea și-a ta Mărie... Numa’ clipe dintr-astea să lase Ăl de Sus pe lume.

O iei pe muiere și o săruți pe xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxCENZURATxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Numai bine, rău la nimeni,

Cum să faci de Prohod dacă eşti preot

2010-04-03T14:55:00.000+03:00

Îndreptar în nşpe paşi

Unu’ (1). Te uiţ la ceas: îi ora cinci la şasă după-masa. În cinci minute începe slujba…sau ar trebui. Cu siguranţa unui mechanic de tren care ştie că fără el nu pleacă trenu, aşe şi tu şti că n-are cine face slujba fără tine…deşi le-ar place multora. Aşe că nu te grăbeşti…la şasă fără trei minute pleci.
Duoi(2). Pentru că eşti un om practic şi pentru că oricum ştii că o să întârzii pleci de acasă gata echipat de luptă: direct cu sutana pe tine. Când ajungi, zîci o rugăciune scurtă şi intri până în Altar. Zîc până, pentru că numa ce intri şi o şi ieşit şi începi slujba.
Tri(3). Tăţi se aşeptau să începi cu Prohodul şi abia apoi să înconjuraţi biserica. Dar pentru că babele nu au faruri bune şi deci nu văd noaptea, decizi să începi cu înconjuratu’.
Biserica se înconjoară de tri ori. De două ori pe tură te opreşti să mai zîci o rugăciune. Pe fundal eşti acompaniat de orchestră: la clopote (al căror tras samănă cu mulsul caprei) Gheo’; la toaca de fier: Mitică, la toaca de lemn, trebuie că-i un Ion...îs mari şansăle. „Orchestra” asta are mai mult rolul de a acoperi glasurile babuţelor, care păşind încetuc în urma ălorlalţi găsesc potrivit să poveştească una la alta cum or roşit ele ouăle.
Patru (4). În sfârşit Prohodu’. Că nu mai vinea odată. Nu mai ai răbdare.....ai mâncat mai devreme nişte fasole de post şi te-ai cam strîcat la burtă..Te aşezi în faţa mormântului (masă care simbolizează mormântul lui Iisus Hristos) şi în prima parte faci cum faci de stai cuminte şi te rogi la Dimnezău.
Cinci(5). Ce urât o aranjat muierea aia lumânarea...n-are pic de sîmţ estetic. Te apuci în miejlocu’ Prohodului s-o desfaci. Nu poţi să suporţi inesteticul...Hristos te-ar înţelege...şi Lui îi place frumosul. Fiin’că nu reuşeşti să desfaci scociu’ cu care îs lipite de lumânare florile şi tifonu’ cu mâna, ceri la un consilier un cuţît, o brişcă, ceva.. El îţi aduce un cuţît. Mai tai, mai desfaci, cât desfaci mai pui cuţîtu’ pe Sfânta Cruce că te încurcă.
Faci ce nu faci şi reuşeşti de aranjezi lumânarea exact la fel cum o fost înainte. Oamenii tăţ să crucesc şi să minunează ce preot dăştept le-o dat Dumnezău.
Şasă(6). Nu-i mai suporţi pe ăia de cântă...nu le mai zîci cântăreţi de când te-o întrebat careva după slujbă dacă voi aveţi cântăreţi....Te bagi tu forte şi cânţi sîngur o strofă din Prohod....să le arăţi la oameni cum să face. Tu eşti mai afon ca ei da’ nu-ţi dai sama.
Mai mult, unu’ când ceteşte din Cartea Sfântă, cuprins de evlavie şi de silabisitul cuvintelor ceteşte şi: „Preotul conform învăţăturii intră acum în Sfântul Altar...” de să râde lumea pe sub mustăţi..inclusiv babele..că şi ele au. Ca un păstor şi îndrumător ce eşti strîgi din Altar să să oprească. După un Doamne Miluieşte ieşi din Altar şi apoi precum o prezîs cetitoru’ intri în Altar. Pesemne că era strănepot de-a lu’ Nostradam.
Şepte (7). După ce să gată slujba pleci primu’ că nu te mai lasă burta. Zîci la un consilier să închidă el când pleacă. Tu nu poţi...timpul nu mai are răbdare.
A doua zî îi Sâmbăta mare….şi plouă. Ieri o fost Vinerea mare…..şi n-o plouat.
Azî era fain să te duci cu credincioşii pe la biserică să faceţ curăţenie pentru slujba de Înviere, să întâmpinaţi Paştele în curăţenie. Dar aşe de tare plouă încât nu mai meri....las’ că fac ei credincioşii curat.

Numai bine, rău la nimeni,

Cum să conversezi cu hoarăle

2010-04-01T11:58:00.001+03:00

Îndreptar în 'nşpe paşi

Unu’ (1). Îi dimineaţă, ora 5. Cocoşu' ăla roacăr al tău iară o venit lângă geam să bage un Rammstein. Azî chiar că nu mai scapă de săcure…şi nici mă-sa. Fiin’că o reuşit să te enerveze, deşi tu te enervezi numa odată pe an, te hotărăşti s-o tai pe mă-sa prima ca să sufere crestatu’. Of, dulce răzbunare!

Duoi (2). După ce te-ai sculat, meri în şopron şi cată-ţi sculele trebuitoare: un ciocan, o sfoară, un arşeu, cuie (de 10) şi piroaie, drujba, un topor.

N-ai nevoie de nimic din tăte astea. Da’ le iei cu tine în curte la hoară ca să faci impresie...să ştie cine-i şefu în ograda aia.

Tri (3). Şi amu începe circu’. Prima oară dai drumu la pui şi la puicuţe. Că daca nu, mânca găinile tăt, că-s nesătule. “Hâşa mă la mâncare, hâşa mă şchiopule….ahhhhhh!! mânca-v-ar croncanu’. Haha!!Aşe-ţi trăbă, dacă îmbli după dracu...”

Patru (4). Găinile simt pe frecvenţă cucuruzu’ şi nu mai au răbdare. Patientia tu, că vin!!(patientia ştii ce însamnă de cu o sară înainte de la telenovele la care se uită nevasta...nu tu).

Ce să faci? Te duci şi le dai drumu’ şi la helea. Găinile ăstea n-au pic de bun sîmţ, tăte se-mburdă să iasă primele, nu ţîn cont de vârstă, sex, barbă albă. Şi după ce ajung la cucuruz elimină concurenţa, nu stau la discuţie. Şi tu iară te conversezi cu ele, cu joarda: Fiin’că ai fost crescut în spiritul democraţiei împarţi şi-n stânga şi-n dreapta fără jenă. Din când în când le mai laşi să sufle şi le strigi (să audă muierea că tu de fapt încerci să te-nţălegi cu ele): „Hâşa mă, lasă-l mă şi pe ăla mic să mânce...Te prind io împieliţat-o ui’ ce i-ai făcut lu ăla micu’..Nu ţî ruşine obrazului?”

Cinci (5). Într-un final găinile, cu guşa plină, să mai astâmpără şi să duc fiecare în treaba ei. Mintea ta obosită decide să le dea drumu şi la raţe şi la gâşte...deodată. De notat că raţăle şi gâştele merg încolonate fain între ele şi să respectă...dar numai gâşte cu gâşte şi raţe cu raţe. Şi ca în orice societate ierarhizată, şi în societatea gâştelor apar frustrările celor de la baza ierarhiei. Şi ca să scape de frustrări, gâştele le jumulesc pe raţe. Şi tu veghetor asupra lumii lor iei sfânta joardă şi începi să le purifici spiritele..Liba încoace, liba încolo..raţele când te văd de partea lor să pun şi ele pe contraatac şi tu devii neutru şi le împarţ joardele la ambele tabere până să despart.

Arză-v-ar zama de înnaripate...că proaste v-o mai lăsat Dumnezău pe pământ.

Şasă (6). Pe lista animalelor care trăbă hrănite urmează porcul. Porcu’ nu se califică în rândul hoarălor, dar îi şi el îi prin ogradă şi n-ai cum să-l ratezi.

Ca de fiecare dată când se joacă la joystick constructorul din tine, una ai în cap când te gândeşti ce vrei să faci şi alta-ţi iese. No aşe s-o întâmplat şi cu cocina porcului. În capu’ tău plin de tărâţe te gândeai că faci un gard înalt să nu să mai suie porcu’ pe el, să nu mai intre tăte animalele la porc.....vezi să nu..o rezultat faptu că trăbă să intri în cocină cu porcu de câte ori vrei să-l hrăneşti. Şi porcu-i porc, ce se naşte cu şoric guiţă până la moarte: Îţi trage de pantaloni, îţî loveşte găleata cu lătură, se scarpină de tine, când vrei să pui lătura în vălău îşi bagă râtu dirept în găleată de nu mai poţi turna. Dejaba strigi haţa şi încerci să-l îndepărtezi cu cizma...că are şoricu gros şi nu să simte, ba ţi-o mai şi roade. Şi câte şi mai câte, de pleci de acolo puţînd a porc, murdar şi transpirat

Şepte (7). Ai gătat. Mărire ţie Doamne! Deşi de obicei eşti om de cuvânt amu nu mai ai chef să-ţi ţii promisiunea făcută cocoşului, dă-l în bruşu lui, că şi mâne îi o zî.

Cum te-or obosît animalele, te-ai mai băga oţâră la somn, măcar juma’ de ceas. Muierea încă doarme. Chipul ei angelic visător şi angelic se transformă într-unul, la început speriat, apoi oripilat, apoi de plin ură pură atunci când intrând în pat lângă ea, îţi sîmte putoarea: “Pleacă de acia, măgarule!!! Tu nu vezi cum puţî??”

Uopt (8). Eşti tare supărat şi îţi promiţi că mâine nu mai cedezi farmecelor ei şi o trimiţi pe ea în rondul de dimineaţă...Să vedem.....ea nu pute după un interviu cu domnul Porcu??

Numai bine, rău la nimeni,

Ghinars – ÎPD

2010-03-30T21:39:00.002+03:00

cujetat de Ortoman şi de fratele lui de sânje şi de suflet, Nicu

Până amu' v-am tăt poveştit pe îndelete despre tainele ghinarsului, da' probabil pentru unii dintre voi, încă or mai rămas mistere neelucidate (ce să vă fac , nu putem tăţi să fim experţi într-ale ghinarsului...). În tot rău-i și-un bine oricum.
De ce? Pentru că mă puteți ajuta să scriu ultima parte a îndreptariului de făcut (și beut) ghinars. Voi îmi puneți întrebări și eu vă răspund (ca în orice discuție civilizată), în special despre şi cu ghinars. Io vă promit că o să le pun pe alea mai vre'nice de citit, cu tăt cu răspunsurile, în Ghinars – ÎPD (dacă vă intrebați, ÎPD înseamna Întrebări Puse Des, că FAQ din engleză sună prea pervers).

Pentru că ştiu că printre voi îs şi mai beţîvani ca mine pot să dea şi ei răspunsuri.
AAA..Da.Ăia din voi care-s drojdieri irecuperabili și s-o întâmplat să vă curgă prin vene mai mult ghinars decât alte fluide, puteți să dați direct răspunsuri și vă pun eu la interogatoriu.

No...vă aştept...nu hiţi timizi!!

Numai bine, rău la nimeni,

Cum să face pruna ghinars. Partea-a- treia..

2010-03-30T01:51:00.001+03:00

Îndreptar  în 'nşpe paşi  

Azî îi hai mai importantă zî din an. Tătă lumea îi veselă, tătă lumea îi mai bună, muierile mai înţălegătoare.........parcă şi Dumnezău din Ceriuri râde cătră lume. Bărbaţii de la ăl mic la ăl mare, de la ăl slab la ăl cu foale mari, tăţi îs beuţî.

Aşe-i că v-am făcut curioşi? Oare ce zî să fie? Să fie Naşterea Domnului, ori Paştele...ori zî de vot? Nu mă, nu. Azî îi hai mai faină zî lăsată de El omului spre îmbucurare şi prunei spre a-şi atinge scopul existenţial suprem....Îi zî de făcut ghinars. Dă Doamne bine la tăţi şi numa’ ani prunoşi.

Tăte prunele, fără deosebire, abia aşteaptă clipa asta. Tăte or trecut printr-o perioada de purificare, de pregătire spirituală şi cu adâncă pioşenie şi-or aşteptat rândul să-şi întâlnească Zeiţa Absolută: CĂLDAREA . Ea le va metamorfoza într-o formă de existenţă cu mult superioară, preţuită de cei ce-o au şi râvnită de cei ce nu: Ghinarsul, licoarea zeilor.

Unu’ (1). Mult aşteptata sară o venit..Pentru prima oară în viaţă ai sîmţît şi tu ce-i aia nerăbdare. Majoritatea timpului ţi l-ai împărţit între cârciumă şi căratul de lemne. Prima oară te-ai prezentat cu lemne mai verzî şi pentru că se pare că din tăt satucu’ ăla numai tu eşti bâtă la făcut ghinars, ai cunoscut umilinţa..

Duoi (2). Aduci lemne de fag uscate să astupi gurile rele. Crăpaţi de ciudă bă!! Lemne de astea voi muriţi şi n-aveţi.

Gândul la ghinars îţi provoacă halucinaţii: te vezi la Mureş, cu undiţa într-o mână, cu aialaltă pe te miri un’e, cu mândra care îţi toarnă ghinars şi bere.

Te prizi că-i halucinaţie când realizezi că muierea nu numa’ că-ţ toarnă beutură, da’ nici n-o deranjează.

Hai muiere din vis şi-n realitate….ai bine-ar fi!!

Tri (3). Costel Poştariu o adus lemne oţârucă mai bune ca a tale, da numa’ o ţârucă.Din cauza asta o căldare ia mai mult timp.

 Şi tu stai după el să-şi gate treaba. Cum eşti ardelean, nu te deranjează prea tare lucru ăsta, mai ales că din când în când te mai omeneşte.

 Pentru că Poştariu’ îi mai surd de-o ureche îi mai tragi câte-o sudalmă pe sub mână ..păi ce Pisica Lu’ Măria?

Patru (4). Pesemne că sudălmile şi dorinţele tale arzânde ajung la cine trăbă. Costel tocmai o gătat o căldare şi lasă borhotu’ să să ducă pe apa sâmbetei. Planul lui malefic era să mai facă un butoi da’ în urma intervenţîilor divine, se pare că prunele nu-s destul de coapte.

 Costel dă să plece.. Se pare că totuşi există un Dumnezău.

Cinci (5). Amu’ ar trebui să bagi prune din buţî în căldare…cu găleata. Da’ tu cum eşti tromf de treflă bineînţăles că n-ai găleată. Trimeţi un copchil de pe acolo la Mnihăiţă să-ţ dea o găleată.

Şasă (6).  Pentru că şi tu l-ai ajutat pe Mnihăiţă în trecut (i-ai instalat Windowsu’, l-ai sfătuit ce calculator să-şi ia, ce sistem audio şi alte lucruri de-ale lu’ Cornorosu’), acesta decide să te-ajute tătă noaptea, că oricum s-o certat cu muierea lui şi problema mângâiatului pisicii ei nici nu să pune. Plus că Mnihăiţă are mare respect pentru oamenii care le au cu tehnologia şi pe tine în special te consideră un fel de Julio Iglesias al calculatoarelor.

 Tu îţi promiţi în gând că de acum n-o să-i mai ceri bani pentru instalări de soft.

Şepte (7). Mnihăiţă o promis că te ajută numa’, dar tu pentru că eşti băiat bun şi îi citeşti în ochi plăcerea de a face ghinars îl laşi pe el să facă tătă treaba. Te uiţi la el cum bagă lemne pe foc, cum verifică răceriu’, cum pune apa pe ţava dintre căldare şi răceri să vadă dacă or început să meargă aburii de ghinars pe acolo.

 Tu îl recompensezi pe Mnihăiţă cu un rock de calitate pe i-phone. El nu conteneşte să se mire şi să se crucească de muzîca pe care o crede a’ lu’ Satana. Ca un schimb cultural şi el îţi pune o cântare de-a lu’ Puiu Codreanu despre femei şi beutură care după părerea lui de expert îi mult mai adecvată contextului.

Uopt (8). S-o lăsat liniştea peste sat. Beţivii ocazionali s-or dus cătră căşi. Ăia profesionişti or rămas cu tine la căldare. Din vale se mai aude câte-un orăcăit de broaşte, câte un căuit de câne prins la vecini în grădină mai tulbură tăcerea nopţii...în rest nimic.

Ai deprins arta învârtitului în căldare. Nu-ţ mai trăbă sală altu’ după noaptea asta.

Nouă (9). Când moţăi mai bine eşti trezit de sunetul unei băşini. De calibru mare.

 Luuungă, la început gravă urcând încetuc spre tonuri mai înalte. Te uiţi bumac primprejur să vezi care-i mârşavul făptaş. Descoperi cu stupoare că lângă tine mai îi numa’ Mnihăiţă care se face că plouă.

 Din lipsă de inspiraţie Mnihăiţă dă vina pe Azorel şi-i trage un şut oblu un’e nu-l bate soarele niciodata. „Nie mă de aici! Nie mă de aici, porcovan de câne ce eşti tu.”

 Azorel îi arată partea dorsală şi pleacă dezgustat de acuzaţîia ce i s-o adus.

 Tu pentru că eşti buimac îl crezi pe Mnihăiţă.

Zăce (10). Pretenu’ tău îţi explică cum mere treaba:

„No hi atent mă! Din prunele fermentate să evaporă alcoholu. Ăsta mere pe ţăghe în răcer, unde din cauza apei să transformă în bunătate de ghinars. După ce-i gata de curs şi cură pe ţăghe acru, pui o oală. Că ăla nu mai îi ghinars bun. Şi apoi dai drumu la borhot din căldare. Ai înţăles mă?”
„Adică , vrei să zici că temperatura ridicată din căldare determină ridicarea alcoolului sub formă de vapori, care mai apoi din cauza temperaturii scăzute a apei din răcer, revine la starea lichidă?”
„Doamne păzăşte-mă! Bag sama că tu faci batjocură de mine.. Nu mă asculţ deloc..Voroveşti în dodii. Hai să-ţ mai explic o dată.”

Şi îţi mai explică o dată. Şi ţie îţi pare rău că ai făcut pe deştepu’.

Unşpe (11). Îţi termini şi tu ghinarsu’ de făcut după două zîle. Mai mult datorită oamenilor care te-or ajutat, că tu ai fo’ ca nime’-n’lume.

 De data asta nu mai trăbă să-l caţi pe Iuăn. O stat de-a dreapta ta că i-ai dat de beut.

 Sui bidoanele cu ghinars în căruţă şi copăcel, copăcel mereţ cătră casă.

  Urmează săptămâni de beţîie şi de rude venite în vizită pe motiv că nu te-or văzut demult. Da’ tu ştii că de fapt ei or vint după ghinars.

 Le dai şi lor, dă-i în bruş, că la bloc doară n-or avut prune.

Numai bine, rău la nimeni,

O cântare de noapte

2010-03-29T00:35:00.000+03:00

Pentru că îi noapte şi tăcerea s-o lăsat peste gălăgia zîlei...

Pentru că e vremea viselor..

Pentru că proiectele s-or îngrămădit ca la coadă la pită...

Pentru că un preten sforăie lângă mine..

Pentru că trăim.....

Pentru că iubim....

Pentru că auzim....

... vă pun o cântare

Numai bine, rău la nimeni,

Cum să face pruna ghinars. Partea-a-doua..

2010-03-28T01:15:00.003+02:00

Îndreptar în nşpe paşi

No’pă cum o zîs un mare poet: " A venit toamna".

Vara asta te-o răpus zăpuşala şi ai făcut pe dracu în patru să nu meri la lucru nici după ce ţî s-o gătat concediu. În schimb, prunele or fost mai harnice şi n-or trândăvit deloc odată.. S-or aşezat, or transpirat, or lăsat zamă...într-un cuvânt or fiert.

Unu’ (1). Cum iar ai câteva zîle libere şi neuronii tăi numără tăt mai puţîne exemplare, iară meri acasă la ai tăi...în Ardeal. Şi ai tăi iară se dovedesc a fi mai deştepţi ca tine şi te pun la lucru. Că doară un copchil au şi ei....acasă, în momentu ăla. Poate eşti adoptat, de eşti aşe naiv..mai ştii?

Prima oară te năcăjeşti şi îţi vine să-ţ bagi cârja în ea de viaţă, da’ după aia când afli care-i treaba te apucă mândria de ardelean şi uiţi de tăt năcazu’. Tu nefiind elefant, ai şi uitat că nu demult ţ-ai pierdut o săptămână în jenunţî, de erau şi popii geloşi pe ambiţul tău.

Ei ha!! Amu’ să fii ardelean...când şezi în curte şi te uiţi către grajd, lângă care îs rânduite buţîle cu prune... tăte la apel, în poziţie de drepţ şi tu eşti comandantu’: Buţi prezent arm....şi buţîle îţi arată prunele numa’ bune de ghinars. Şi tu râzi şi chiui sîngur în curte…de să miră Azorel de tine.

Cuşti la loc Azorel....că de nu lanţu-i a’ tău .

Duoi (2). Azî eşti mai şmecher James Blond ăla. Azî ai misiune de şpion. Trăbă să-l caţi pe Iuăn a’ lu’ Tarcău să vină cu căruţa să căraţi buţîle la căldare. Treabă dificilă...

Calu’ lui are în gps băgate tăte crâşmele din comunele vecine, pe o rază de zăce kilometrii.

Drum bun, cale bătută....

Tri (3). În drum te bagi şi pe la Mnihăiţă a’ lu’ Bogatu’. Bun preten de beutură cu tine. Ăsta are căldarea în sat….de ce? Pentru că-i a’ lu’ Bogatu’.

Într-un final dai şi de Iuăn... După ce ai suduit tăte accizăle şi guvernu’ şi balenele cu încălzîrea lor globală cu tăt.

Patru (4). Iuăn îi mut de beat. O uitat ce ţ-o promis. Îl trânteşti în ladă la căruţ şi dai pedală la cal . Dai play la o muzică pe i-phone. Pentru că oricum eşti în întârziere traji căruţa la umbră şi şuteşti berea lu’ Iuăn, care între timp cântă Simfonia a III-a pe două nări.

Cinci (5). Aduni doi vlăjgani să te ajute la ridicat de buţî. După trei ore de ridicat, împins, gaze (omu’ la înghesuială mai scapă câte una), ghiciuit calu’ să să ogoaie, înjurat guvernu’, reuşiţi.

Şasă (6). Îti pui centura şi bagi a doua că-i târziu. Numa’ că distinsul cal, de fapt nu-i cal, ci armăsar. Că Iuăn s-o gândit că ar fi nedrept să-i reteze calului din plăceri. Şi vede ăsta o iapă, nechează şi să pune pe avarii. Trage şi frâna de mână...dacă înţălegi. Tu ca un bun creştin, te-apuci să te rogi să-l trăjnească pe patruped oblu în creştetu’ capului, că alt moment nu ş-o putut găsî să fie galant.

Bineînţăles că pe cal nu-l doare nici sub coadă de rugăciunile tale...o auzit el că suduielile nu merg la Dumnezău sus, ci la altă adresă, mai jos.

Şepte (7). După intervenţii la soft, calu acceptă să vă ducă la destinaţie. Accepţi cu dezinteres dojenile lu’ Mnihăiţă care în adâncu sufletului nu-i nici măcar supărat. Că ardeleanu’ are multă răbdare şi o noţiune proastă a timpului. Te-o sfădit numa’ din cauză că aşe ar fi la modă pe la oraş... cică i se zîce punctualitate.

Uopt (8). La lăsarea nopţii s-o dat drumu’ la prima căldare......

Urmează o noapte de poveste.

Poveste care merită un post separat.

Numai bine, rău la nimeni,

Ortoman şi clubul

2010-03-27T11:23:00.001+02:00

No azî am vrut să scriu cum să face ghinarsu, partea a doua....dar îmi vâjâie capu'. Că asară am fo' în club.

Ş-am beut 100 de suc de mere cu ceva...Care ceva m-o făcut să văd lumea mai roză şi mai faină.

Dar ceva tăt nu m-o împiedicat să observ nişte specimene demne de Antipa. Am stat în aceeaşi încăpere cu piţi, cu oameni cu burtă care vin în club în training (Şi pe mine mă oboseşte bâţâiala, da' nici chiar aşa), cu o chestie care sărea pe acolo deşi părea bătrân cât tata, cu aer de italian.

Partea plină a paharului îi că or intrat două fete peste mine la baie.....pe motiv că or greşit uşa....sigur..Apropos de fete.....numa' una şi una...mai ales elea cu care am mers :> La mulţi ani încă o data, I.

Au capu...

Şi pentru că oficial încă-i dimineaţă, un cântecaci...

Numai bine, rău la nimeni,

Cum să face pruna ghinars. Partea-ntâi.

2010-03-26T14:29:00.002+02:00

Îndreptar în nşpe paşi

La generală fructele îs întrebate: Măi copchii, voi ce vreţi să vă faceţ când sînteţi mari?
- Portocala: Eu vreau să mă fac fresh de portocale.
- Roşia: Eu vreau să mă fac pastă de tomate.
Tăte zîceau câte ceva numa’ pruna zîmbea de parc-o descoperit roata.
- Tu ce vrei, prună, să te faci când îi fi mare? Întrebă Dascălu
- Io vreau să mă fac ghinars:D

Unu’ (1). În sfârşit ai reuşit să-ţ iei concediu. Nu o fost ăl mai bun moment, dar se descurcă ăia şi sînguri cu proiectele alea cu Google-ul, că doar nu poti tăt timpul sa fii acolo.

Duoi (2). În naivitatea ta, încă mai crezi că ăsta o să fie un concediu de hodină. Nimic mai fals. Mai rău, nopţîle alea pierdute la nebunii, îţi afectează gândirea şi decizi să meri la ai tăi, la ţară în Ardeal, crezând c-o să şezi toată zîulica la soare ca o plotoagă şi o să contemplezi universu’. Ciuciu.

Tri (3). După tri ore de fiert în chestia pe care numai tu o numeşti maşină ajungi acasă.
După alte tri ore gaţi tăte subiectele de conversaţie şi pentru că ai o mâncarime undeva întrebi ce mai îi de lucru pe acasă. Atât ţ-a fost….

Patru (4). Pentru că orice acţiune are şi reacţiune, săptămâna ce urmează o petreci încercând să depăşeşti recordul mondial la statu’ în genunchi. Motivul? Ai tăi, buni psihologi, or dedus că tu vrei să-i ajuţi la treabă, ca un bun copchil ce eşti. Şi tu, nu că ai fi, da’ mai mult de ruşine, îi ajuţi la adunat prune.

Cinci (5). Io şed şi beau bere cu pretenii pe terasă. Tu încă aduni prune.

Şasă (6). Prunele, după ce îs adunate se bagă în saci de nailon pentru transport. Dar tu abia amu' afli asta.

După o săptămână de dezvoltat muşchi în zone pe care nici nu ştiai că le ai, îţi petreci prima zî de stat în picioare cărând prune cu binecunoscutul Iuăn a’ lu’ Tarcău. Care Iuăn vine cu căruţa. Care Iuăn, beat fiind, o ajuns la destinaţie, numa’ datorită calului care o luat toate deciziile de pe traseu.

Şepte (7). Amu’ trăbă să bagi prunele în buţî să fermenteze. Asta dacă le-ai încheiat...pe buţî. Da’ cum ai tăi or plecat ieri, la o rudă în Moldova, tu n-ai de un’e şti. Aşe că le pui la încheiat. Când reuşeşti să bagi prunele în buţî bagă şi oţâră zahăr...da’ numa' dacă or fo’ prunele mai verzî.

Uopt (8). Prunele încet, încet încep să fermenteze...care fermentaţie durează hăt până-n toamnă. Treaba ta deocamdat' îi gata.

Te-ntorni la lucru mai ostenit ca niciodată.

Numai bine, rău la nimeni,

Povestea lui Radu

2010-03-26T12:18:00.001+02:00

Îl mai ştiţi pe contabilul meu? Ăla cu zâmbetele? Azî îi supărat...Tare
De ce? Pentru că şi deoarece RADU nu poate să râdă. Şi râsul de bebe îi încununarea tuturor zâmbetelor.
Cetiţi mai multe aici şi acia. Şi care aveţ dare de mână daţ.
Care vă mai numiţi blogări şi oameni daţ şi voi de veste...să ştie lumea.

Numai bine, rău la nimeni,

Ardeleanu' şi cearta

2010-03-25T17:11:00.000+02:00

La noi în Ardeal, oamenii nu să mânie unii pe alţii prea uşor. Ardelenii îs oameni deştepţi, iar oamenii deştepţi nu le au cu certurile. Ardelenii îs molcomi, vorbesc rar şi apăsat să-i înţăleagă lumea.

  Odată într-o vară, dintr-un sat de pe valea viselor am fost martor la cearta asta:

“-Mă Iuăn, io am ceva să-ţ mărturisăsc.
- No, da’ cum. Şezi numa’ acia pe butuc să merg la Boltaşu după o fele de ghinars dintr-aia de mere.
- Lasă-l mă Iuăn în păcate de ghinars. Că trăbă să-ţ zîc amu’ia’ni.
- Mintenaş, mă, ogoaie-te...tăţi vă grăbiţi care-încotro...las’ că nici Dumnezău n-o făcut lumea răpide, ba nici măcar într-o zî. Las’ s-aduc ulei la motor, că după ce gust ceva parc-aud mai bine.
- No adă...
(Peste zăce minute)
-No mă, auz’ care-i treaba..
- Aud, Doamne-ţ mulţam...
- Mă eu cu muierea ta am păcătuit mă...Ne-o-mpins păcatu’
- Ce???????? Nu pot să cred….
- Iartă-mă Ioane, acuma fapta-i consumată, taie-mă, bate-mă, fă-mi ce-i vrea..
- Nu pot sa cred…Numa’ acuma?.. Io cu Măria ta de când ne iubim...
- Zău? Mărie, Mărie...Tăt omu’ mai are o coastă de drac, da’ bag sama că tu ai mai multe.
- No lasă mă Dragomire, că n-a fi nici dracu aşe de negru cum îl crede lumea.
- Asta aşe-i. Ce-o fost, o fost. Ce va fi, numa’ Cela ştie. Ia dă-mi şi mie ghinarsu’ ăla atuncea, că-i păcat de el să să prade. El n-are nici o ghină.”

De-aş putea fi şi io aşa ai bine ar fi. Da’ nu pot. Nu mai pot…
Ardeleanu’ tace şi rabdă, dar şi când se împle paharu’, să fugi mâncând pământul, să te duci unde vezi cu doi ochi. Aşa că fugiţi voi profesori îngâmfaţi care vă credeţi zei, voi oameni netrebnici ce întinaţi primăvara cu nesimţirea voastră.
Şi de nu puteţi fugi, mereţi..învârtindu-vă, unde şi-o dus mutu iapa..Să nu vă mai vadă neam de neamu’ nostru..

No, bine?

P.S. Io-te ce urât se ceartă alţii

Numai bine, rău la nimeni,

Cum să faci un pălang

2010-03-24T18:17:00.001+02:00

Îndreptar în nşpe paşi

Unu’ (1). Aşază-te şi mâncă ceva. Nişte pancove, brânză, slănină, părădăi. Bea şi un păhăruţ de ghinars. Dacă n-ai, mâncă şi fără. Da’ nu-ţ face un obicei dintr-asta.

 După aia şezi oţâră şi hodine că te aşteaptă muncă grea.

Duoi (2). După ce te-ai hodinit, meri în şopru şi cată-ţi sculele trebuitoare: un ciocan, o sfoară, un arşeu, cuie (de 10) şi piroaie, un topor.

 Du-te şi-n casă şi ia un lepedeu. Ia-ţ şi cheptaru’ pe tine că afară trage subţire.

 Du-le pe toate la locul faptei.

Tri (3). Acum că ai dus sculele, ia-te şi cară ştempii, riglele şi spetezele. Te sfătuiesc să mai chemi ceva ajutoare, că doară la ce-s buni pretenii?

Patru (4). Aşază pe pământ ştempii şi riglele, cam cum ar trebui să fie la gard. Ca să ştii la ce distanţă să sapi gropile. Să nu sapi ca nărodu’ dejaba.

Cinci (5). La partea asta ăl mai bun preten al tău îi arşeu'. Cu dânsul sapi gropile. Înainte, însă, scoate felea de ghinars din cheptar, să te îmbărbătezi.

 Spor la săpat. Gropile să le faci cam de 60 de ţentimetrii.

Şasă (6). Bagă ştempii în gropi şi întăreşte-i. Mai trage un ţug de ghinars.

Şepte (7). Ia piroaiele şi ciocanu şi coase riglele de ştempi. Una sus, una jos şi tăt aşe şi iar aşe. Când îţi vine să baţi tăţi cânii şi mâţele, fă o pauză.

Opt (8). Mai găsăşti pe un’eva cuiele alea de 10? No, bun băiat. Amu’ coasă spetezele pe rigle. Drepte, că te râde lumea. Vezi să fie spetezele ascuţîte în vârf, să ţepuieşti eventualii musafiri nepoftiţi.

Tăte astea durează ceva timp, da’ eşti recompensat de faptul că începe să arate a lucru gata.

Noauă (9). Feşteşte pălangu’ să ţînă mai mult. Asta după ce ai luat la rost muierea că iar ţ-o îmblat în lucrurile tale şi i-o dat lu’ mâ-ne-sa vopsa. De abia îţi ajunge ( Of, of, muiere ce te paşte!)

Zăce (10). Aşază-te şi admiră-ţi pălangu’. Să primeşti laudele cu modestie ca să nu pari încrezut. Când trece Ghiţă a’ lu’ Tarcău (vecinu) arată-i semnu păcii. Că prea se lăuda el că are cel mai fain pălang.

Unşpe (11). Amu’ că-i gata pălangu’, vorba ‘ceea: Saltă acum şi te bucură S-Ioane...

Da’ nu prea mult.. că la muiere i s-or înnecat azî corăbiile şi ca s-o-mpaci, o ajuţi să spele hainele... 

No, înţăles-ai? Aşe se face un pălang.

Numai bine, rău la nimeni,

De veghe în târnaţ

2010-03-24T01:00:00.004+02:00

 În viaţă, întotdeauna mi-o plăcut  să joc rolul spectatorului, nu al jucătorului. Mai bine să observ, decât să fiu observat. Şi zîua de azi nu face excepţie. Şed şi vă privesc de la mine din târnaţ.   

Vă preumblaţi tăţi pe uliţă fiecare în treaba lui. Unu-i  fercheş  tare, ce s-o mai puţulit. Zîci că azi să-nsoară. Altu’ parcă nu-i citav, mere ce mere, suduie, ş-apoi urlă din tăţi rărunchii. Bravo mă, bine te-o educat mumă-ta. Amu’ ogoaie-te!

 Hopa....mai trece unu’…Ăsta mere aplecat de spate..o hi beteag sau l-or hi altoit v’o doi. 

Cine ştie, numa’ Dumnezău. 

Haha!!Ce faci tete? Ai ditamai burdihanu’:)) Ţ-o spus careva că ţi se văd foalele? Altădată ia-ţi un tricou mai mare....de n-ai, îţi dau eu un cearceaf, orice. Numa’ fă bine de te dă din faţă. 

Sexu frumos nu să lasă aşteptat...la noi pe uliţă circulă multe mândre. Mere la boltă domn’şoara. Oare ce ia?... No, pula. S-o dus dejaba. N-o luat nimica de-ale gurii, să-mi mai clătăresc şi eu ochii, să mai mint foamea.  ..stai...moment de reculegere. Îi numa în budigăi. Nu ţî frig drăguţă? Vin să te ‘copăr c-un lepedeu? Bag sama că nu, că în loc să te bagi la adăpost stai şi duhăneşti. Bagă mare, vremea-i înainte.

Şi ui’ aşe trece vremea mea. Şezând deoparte şi uitându-mă la alţii ce fac.  Ăia de la Antenă îs mici copchii faţă de mine.

P.S.  Cu postarea vine şi un cântecaci de noapte bună. La pachet , ca pe vremea dinainte.

Numai bine, rău la nimeni,

Ce vor femeile?

2010-03-23T02:50:00.002+02:00

  La noi în Ardeal, we the izmen nu le înţălegem pe femei. Nu le  înţălegem şi pace bună. 

 Dacă ne place v’o mândră şi viceversa,  atunci cu asta basta, ne loăm, ne ţucăm şi porno.Dacă să întâmplă să  nu-i placă şi ei de noi, atunci iar nu-i bai.Că noi n-avem cum fi de  ghină. 

 Oare? Să fie oare ăsta adevaru’ gol-goluţ? 

 Până la  urmă....Ce-l face pe un bărbat mai eligibil decât altu’? 
 Tot  nouă, adică bărbaţilor ne place a crede că tăte halea trăbă să aibă  logică, chiar şi voi, doamnele şi domnişoarele. În scopul ăsta s-o făcut  şi un studiu, despre care studiu puteţi ceti acia.  Concluzia o fost că fomeile din ţări ca Brazilia, Argentina şi Mexic,  unde sistemul de sănătate îi în stare de putrefacţie, îs mai atrase de  bărbaţi duri, iar lu’ elea din ţări ca Belgia şi Suedia, mai moderne, le  plac bărbaţii cu trăsături feminine. Hehe...până acia o fost cum o  fost, dar de aici vine greu’. Că nouă românilor, speciali prin  definiţie, nu ni se potriveşte concluzia. La unele le plac bărbaţii  efeminaţi deşi nu stăm deloc bine cu sistemul medical(când  vezi pe  câte unu molatec de ai zîce că ăla îi cel mai gheu, cu câte-o fătucă,mamă mamă, bolunzăşti).

La altele le plac încă bărbaţii cum îi tata meu şi  al tău probabil, gospodari, descurcăreţi şi puternici. Dar cu  sensibilitate mai redusă. Că de, bărbat perfect nu există. Altora le  plac hibrizii (nicicum) sau mitocanii (“-Ştiţi, cu mine se poartă  altfel;-Mai du-te tu!”) sau te mai miri ce exemplare. 
 Şi şed şi  mă uit la monitoru’ din dotare ca vitu’ la poarta nouă. Şi stau şi  cujet. Şi iară stau. 

 Până la urmă, ce Doamne iartă-mă vreţi? Mă  lămuriţi şi pe mine? 

De fapt, stai…voi ştiţi ce vreţi?

Numai bine, rău   la nimeni,

Ardeleanu' şi gura lumii

2010-03-22T13:55:00.003+02:00

  La noi în Ardeal de două lucruri trăbă să te fereşti în viaţă:  de păcate şi de gura lumii. Mai îs şi altele, da  cu alea mai scapi, dar  de păcate şi de gura lumii, nevăr evăr.

 Căci gura lumii-i  slobodă.şi n-o astupă nici pământul. Câteodată îi dulceagă şi te  voroveşte de bine, dar câteodată aşe-i de acră şi de spurcată de vine  să-ti bagi pula picioru’ în ea de viaţă, să-ţi iei catrafusele şi să te  duci un' ş-o dus mutu'  iapa. Nu mă întrebaţi unde, că nu ştiu. 

 Treaba  asta cu lumea şi cu aparatul bucal al dânsei îi valabil şi în  blogosferă. Că tăt bloggeru când porneşte la drum îşi doreşte să ajunga  într-o zî cu mulţi cetitori, cu multe răspunsuri la ce scrie el acolo,  cu mulţi fani sau fane şi câte şi mai câte. Ăla care zîce că scrie  pentru el, ca un fel de jurnal,  să duce singur de nas. Că n-are cum să  nu-ţi pese, câtuşi de puţîn, de sus-numita gură .

 Să vezi şi tu că undeva,  cineva îţi acordă vreme din timpul lui să vadă ce-ţi mai poate bila. Să  ai tu acolo un feedback (cuvânt învăţat de la Gogu).

 Iar mie ca  unui  viteaz care îs,  îmi place. 

Apă’ vorba aia: “Cere şi ţi se  va da!”. Poftim feedback: 

H: bha

Io: da ba

H: cine o facut site-ul asta??

H: tu?

Io: ie

H: saaaa mori u???

Io: ba doamne feri

Io: nu vreau sa mor

Io: :))

H: au la norodu mah cu ce se ocupa el

H: ce tare

H: te-n pula

H: bravo

H: :)

Io: multam ma

Vi-i ciudă, nu-i aşe?

P.S. Îi mulţămesc din corason şi lu’ H, care este el, pentru apreciere.

Numai bine, rău la nimeni,

Un cântecaci de duminecă sara

2010-03-21T21:33:00.001+02:00

De la suflet pentru suflet. 

Numai bine, rău la nimeni,

La plimbare

2010-03-21T01:15:00.002+02:00

 La noi în Ardeal, mai exact în Cugir, sara se iasă în oraş. De ăştia mai proaspeţi zîc, nu de babalâci. Ăia au alte pasiuni(ştirile de la cinci, şezutu pe bancă pâna la şepte (nouăşpe), dormitu’ de la 8 sara şi după, basist şef la concertul de sforăit al blocului (în frunte cu şefu’ de scară, pe post de dirijor). Şi avem noi acolo un buleu, din care mare parte îi pietonal, care cu timpu’ o devenit loc de pelerinaj. Tăţi tinereii merg acolo să să plimbe, să să uite după cururi, să-şi arate la lume care ce izmene şi-or mai luat. Fiecare cum poate. Şi tare îi fain acolo că-i mare procentu’ de fete mândre pe metru pătrat. Şi-mi joacă ochii ca linia pe radar când umblu pe buleu’ ăla şi tare-mi mai place ca la mâţ laptele. 

No. Mi-am amintit de casă şi de bulevardu’ cu pricina amu cand m-am înturnat de la o plimbare în stil timişorean. Mersu’ cu pejosu’ l-am dat pe mersul cu maşina. Mai comod, muzică la simţ, arie de acoperire mai mare. Cum zic băieţii de la Bug Mafia….cu 40 la oră. Şi ne-am plimbat şi iar ne-am plimbat, da' fete multe si faine ca acasă n-am văzt. Rezultă că amu îs ca mâţu fără lăptic, cătrănit. 

Fetelor.........unde sânteţi? Pe unde îmblaţi? Dar mai ales, cu cine?   

Numai bine, rău la nimeni,

Apel umanitar pentru Timişoreni

2010-03-19T16:40:00.003+02:00

La noi în Ardeal oamenii se ajută între ei, la noi în Ardeal omu îţi dă şi cămeşa de pe el să te ajute.
Arătaţi-mi că şi în Banat lucrurile stau la fel.
Cine are grupa de sânge A2 pozitiv este rugat să meargă să doneze sânge la Spitalul Judeţean.
Ajutaţi un mare om, ajutaţi-l pe Mile Cărpenişan
UPDATE: Şi care n-aveţi A2 pozitiv tăt mereţi că se dă în compensaţie.
Numai bine, rău la nimeni,

Antagonism de 19 martie

2010-03-19T12:37:00.002+02:00

Vezi mai multe video din Muzica

Azi îi 19 martie. Îi soare şi cald, plăcut. Suntem amândoi pe o terasă, îmbătându-ne cu lumină. Soarele te prinde bine. Somnoroşi încă, savurăm o cafea. Tu porţi haine deschise, în culori calde, parcă sărbătorind primăvara. Eu sunt îmbrăcat în culori închise, sumbre. Încercând să evit soarele, stau în umbră.

Îmi povesteşti despre ferma ta de pe facebook şi despre cadourile virtuale pe care prietenii tăi virtuali ţi le-au făcut. Pe lângă noi trece un copilaş şi zâmbeşti jumătate de oră. Îţi aminteşti despre un căţeluş pe care l-ai văzut aseară şi faţa ta se inundă de bucurie. Ce puţin îţi trebuie să fi fericită!

Inocenţa ta mă intrigă. Frumuseţea ta mă fascinează. Bunătatea ta îmi stârneşte invidia. Tânjesc din toată inima să fiu ca tine, dar nu pot. Lumea mea e plină de îndoieli, de căi greşit alese. Mi-ar plăcea să îmbrăţişez lumina dar mi-e teamă. Întunericul îl cunosc...dar lumina nu.

În China, din cauza poluării, se nasc doi copii cu malformaţii din cauza poluării. O femeie moare din cauza complicaţiilor la naştere. Un imigrant ajunge în Marea Britanie, obosit de drumul lung pe care tocmai l-a parcurs. În România două femei sunt bătute. Un om, undeva, moare din cauza infarctului miocardic. Şi toate astea la fiecare minut care trece.
Dar tu nu ai de unde să şti. În minutul ăsta, tu eşti încă fascinată de copilul acela.

Iar eu cu fiecare minut sunt tot mai fascinat de tine.

Numai bine, rău la nimeni,

Gânduri primăvăratice

2010-03-18T15:58:00.002+02:00

„După-atâta frig si ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primavara asta totuşi
Nu-i decât o scorpie.”

Astăzi drăguţul de soare ş-o arătat în sfârşit mărinimia. Pe stradă vezi tot mai multe fete care încet,încet renunţă la penajul de iarnă. Ce bine!:D Şi nu numai pentru mine..Vă durea spatele drăguţelor de la kilele alea grele de haine.:* Mânce-le-ar bruşu!
Peste tot viaţa răsună, peste tot numai oameni bine dispuşi.Triluri de păsări, remixate de vânt, se aud pe toate aleile. Daţi bassu la maxim înnaripatelor, să dăm un chef cum numai studenţii ştiu.
Şi câinii se bucură , tolănindu-se pe sub bănci. Boschetarii şi mai tare se bucură…ei tolănindu-se pe bănci, râzând în nas frigului care până mai ieri le-a purtat sâmbetele.

Ce zi domnule!!:D Ce zi!! Numai bună de stat în casă.

P.S. “Pe trotoar, alături saltă
Două fete vesele...
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!” >:)

P.P.S. Versurile fac parte din poezia “Primăvara”, de George Topârceanu
P.P.P.S Şi nu uita că:

Numai bine, rău la nimeni,

Averea lui Ortoman

2010-03-17T18:10:00.001+02:00

„Artiştii au intuit de mult că femeia ascunde un mister care vine parcă din altă lume, mai vastă, mai frumoasă. Dar ce mister ascunde oare femeia, ce are ea atât de deosebit?” (Emil Gabor în articolul “Comunitate de la doi la Infinit”, ziarul Diaspora, Nr.2, Iulie 2004, Lisabona).
Frumosul nu poate fi mai definit nicicum mai bine decât prin trupul gol al unei femei frumoase. Acest lucru este exprimat cel mai bine de Bianca Andreea Marin într-un articol cu titlul HUMANOGRAFIA – FEMEIA UNIVERSALĂ: „Ce sâni frumoşi are, ce gură! Dinţii ei, părul negru şi… privirea… sufletul; Ce frumoasă e! Corpul îi pare de sticlă, iar razele soarelui se reflectă din sânii ei în privirea mea”.
Lui Ortoman îi place femeia, dar nu o înţelege. Mintea ei îi un labirint pentru el. Gândirea întortocheată. Ortoman gândeşte logic, teoretizează totul. Orice decizie o ia în urma unor analize logice de amploare, orice sentiment îl supune duşului raţiunii. Femeia, în schimb, ia decizii importante bazându-se pe sentimente, instincte.
Una dintre cele mai dificile intrebari pentru un bărbat este: „Ce este femeia?”. Cei care susţin că nu li se pare o întrebare grea sau dau un răspuns rapid sunt tâmpiţi sau nu au trăit îndeajuns lângă femei. Pe mine mă frământă de vreo câteva zile întrebarea asta. Vedeţi voi, eu îmi petrec majoritatea zilelor în mijlocul femeilor. Şi nu pentru că aş fi mare gigolo, dar aşa o fost sa fie. Unii ar zice că îs norocos, alţii, misogini, mi-ar plânge de milă. Iar ăia, self-suficient bastards, cum le zice fratele, nu văd diferenţa.

Părerea mea, care e? Eu cred că îs printre cei mai bogaţi oameni din lume. Obiectul avuţiei mele îi mult mai valoros decât euro, dolar, sau aur. Contabilul meu numără zâmbete, chicoteli, râsete, feţe visătoare, priviri de femei Contabilu’ meu nu e un şoarece de bibliotecă, nu ştie matematici speciale, el buchiseşte adunarea. Dar e expert în zâmbete, îi plac cele sincere şi e al dracu de abil în a le descoperi pe cele false.

Aşa că, dragele mele, care citiţi blogul, când mă vedeţi vă rog să-i daţi motive de bucurie contabilului, că n-aş vrea să fie supărat şi să demisioneze.

No, bine?

Şi nu uitaţi:

Sursă imagine: WWW

Numai bine, rău la nimeni,

AZI NU!!!

2010-03-15T17:49:00.001+02:00

Azi am avut o zi perfectă.
Mai întâi am văzut pe unu ardea gazu’ într-un X5. Şi am vrut să-i zic: “Băăă, tu ştii că afară bate vântu? Ştii mă nenorocitule că-i frig afară? Vezi aurolacii ăia? Ştii că în canalu’ de sub x5-ul tău îi casa lor şi că-i afumi? Ştii o pulă.....Habar n-ai. Te aşteaptă soţia acasă şi tot ce poţi să te gândeşti îi în ce club s-o duci pe noua secretară. Ai probleme mari, ce să zic….existenţiale.”

Nu o trecut mult timp că văd pe unu de ştiam că are pretenă.........Cu alta. Şi eu mă gândeam cum de s-o ajuns în situaţia asta: Ea, o mândreţe de fată, faină, full option şi el....ca vai de curu lui. „Băă!!! Tu ai stat vreodată s-o priveşti mă? Nu o vezi mă? Nu te vezi mă?”. Nu-ţi ajunge ce ai?

Ce mă doare cu adevărat îi că nici eu nu-s mai presus. Ciudată fiinţă mai îs şi eu. Deşi am tot ce-mi trebuie şi îs mult mai norocos ca alţii tot nu-s mulţumit. Parcă lipseşte ceva. Parcă s-ar fi putut mai bine. Parcă alţii au mai mult. Hoţii!! Sigur or făcut mişelii ca să aiba banii ăia. Mai deştepţi sau mai capabili n-au cum să fie! N-au cum....

Nu ştiu, dar uneori stau şi mă gândesc dacă omul chiar a evoluat de-a lungul timpului.
Nu ştiu zău. Am dat cuţitul de vânătoare pe i-phone ca să putem comanda mâncarea de pe net şi să plătim pentru ea; am dat mersu’ pe jos pe x5-uri şi de-abia mai putem să ne legăm şireturile de graşi ce suntem; am dat cerul înstelat pe tavanuri igrasiate; am dat ochii femeilor pe avatare şi am dat judecata bătrânilor pe legi care nu ne fac dreptate. Am inventat filme blue-ray şi monitoare pentru ele ca să putem vedea cât mai clar pe unii care privesc iarba, în loc să fim noi acolo să o privim...

Aşa că azi n-am chef de nimic…..azi aş vrea să fiu un căţel care se bucură de fiecare copac pe care-l întâlneşte.
Azi nu sunt mândru că sunt om.......Azi Nu.

Numai bine, rău la nimeni,

Americanu', fatfood-ul şi ardelenii.

2010-03-14T10:00:00.002+02:00

Imagini preluate de aici şi aici

La noi în Ardeal nu se ştia de mâncăruri iuţi sau cum le-o zîce. Toată lumea făcea mâncare acasă de aia bună, sănătoasă, cu 0 noxe, euro 5 şi tot ce vreţi. Cu componente aduse din grădina căşii, proaspăte. Şi dacă era bai cu gătitu’ atunci punea gospodaru’ mâna pe-o bucată de slană de cochon şi o asezona el cu o părădaie, un castravete... ce avea şi el prin straturi.

Numa’ că de ceva vreme încoace s-or înmulţît fastfood-urile ca ciupercile după ploaie, mânce-le bruşu. Şi acasă ca acasă, da’ acia în Banat îi bolonzîie mare cu ele. La tot pasu îi ba o shawormărie, ba un fălafel , ba un Mcpui sau McGăină, ba alte specii de găini miriapoade de la mama lor de la Kentucky.

Şi azi bag sama că m-or ajuns păcatele de am mers la un asemenea aşezământ.
Cred că şi pentru oja de prost gust de pe mânile casieriţei m-or taxat:
“-Vrei şi tavă Ortomane? – AHA:D - Marcă un leu…”
“-Pot primi şi furcuţă şi cuţît? Vă roog! -Nţ! Bagă cu mâna..Mai ai şi pretenţii.”

Şi care casieriţă bag sama că ori, ori. Ori ducea lipsă de...atenţie, ori avea oarecare articole de îmbrăcăminte prea strâmte. Că prea era nervoasă şi piţigăiată.

Ca până la urmă puiu’ ăla al lor genetic să nici nu fie aşe bun că ne-o luat gazu’ de iute ce o fost….fast food băăă nu hot food!!! (Ce-i drept scria acolo că-s picante alea, da’ n-am crezut să fie aşa de păcătoase).... Oare despre ce zîceam? Aaa..ie. Huooo!Huooo! Şi înc-o dată un huo din tătă inima. De-amu-nainte să vă ţîneţi voi găinile voastre duse la sală băi americanilor. Că picior de mine nu mai calcă veci pe la voi prin ogradă. Rămân eu la mâncărnile tradiţionale: găină românească, ceafă de guiţ şi câte şi mai câte.

No! Adio şi la nerevedere capitaliştilor!

Numai bine, rău la nimeni,

Sufletu' mere în Rai, dar trupul?

2010-03-13T00:36:00.001+02:00

În sara asta o să scriu despre ceva mai mortal. Ce poţi să faci cu bodia (a se citi boddy) după ce te plimbă Charon cu iahtu’ pe râul Styx.

La noi în Ardeal şi nu numai, se practică vechiul obicei al înmormântării. Din păcate sau din fericire (dacă îi vorba de soacră), toţi am avut parte de aşa ceva. Cum se zice în Sfânta Carte: “căci din ţărână eşti şi în tărână te vei întoarce”. True, true….
Ei bine, Omul o reuşit încă o dată să trişeze soarta, pentru că el, miezul, nu putea să fie ordinar nici măcar după moarte. No:

Prima metodă extraordinară de a scăpa de rest îi să-l trimiţi în spaţiu. Căci din ţărână eşti şi în tărână te vei întoarce.....dar nu a Pământului.
A doua idee ar fi să transformi cenuşa în recif să faca peştii amor în tine. Scârbos de-a dreptul.
Dreptate or avut maneliştii când or făcut versuri ca: “eşti un diamant etc. etc.” pentru că da, poţi să devii diamant într-o zi.
Poţi să devii de asemenea îngrăşământ de plante sau artificii.
Toată existenţa ta se poate rezuma de asemenea într-un creion. Scris fain frumos cu numele şi anii vieţii.

Informaţiile îs preluate de pe oddee.com unde subiectele astea macabre îs tratate en-detail.

Vă urez lectură plăcută!

Îmi cer scuze dacă subiectu’ v-o cauzat emoţii negative. Mi perdoni!

Numai bine, rău la nimeni,

Codul lui Ortoman

2010-03-12T00:23:00.003+02:00

Cel mai şi hăl mai important lucru în viaţă îi să fii în viaţă. Aşa că şezi domol şi nu te ajita ca pespi în pet că tăt dejaba. Mai ales pentru lucruri care nu depind de tine (să te mânii par example că ninge).
După rămasu’ în viaţă urmatoarea lege îi să fii punctual. Vorba aia: “Decât să ajungi mai târziu, mai bine mai devreme”. Ardeleanu’ îi prin definiţie ăl mai serios dintre toate naţiile plaiului românesc. Fobia noastră îi să fim luaţi în derâdere.
Ştiu că-ţi place să pozezi în postura gânditorului şi să laşi să treacă vremea, da’ mai scoală-ţi tendelu’ şi mai fă şi ceva...constructiv.
Nu uita niciodată lucrurile cu adevarat importante în viaţă: familia, pretinii, mândra (dacă o ai, dacă nu pune mâna şi caută-ţi), că restul îs numa’ detalii.
Nu căuta să acumulezi nu ştiu câte bogăţii, că tot acolo merem toţi, indiferent de capital. Eventual o să ai mormânt cu turnuleţe, dar de acolo de unde o să fii tu la momentu’ ăla o să te doară fix în bască de ele. Aşa că... tot în zadar.
Când te apucă gânduri de depresie, dă-ţi două palme şi scoate dovleacu’ pe geam şi admiră creaţia Lu’ Ăl de Sus. Dacă nu funcţionează, fă cum o zis românu în banc: repetir…
Când ai ceva şi alţii n-au, fă bine fii omenos şi împarte cu ei. Că “fie roata şi pătrată, tot se-nvârte ea odată.” şi nu ştii cum şi când ai nevoie de ei.
De câte ori te bate gându’ să faci ceva dacă nu de-a dreptu’ dubios, atunci discutabil, gândeşte-te ce ar zice părinţii tăi dac-ar afla că ai făcut lucrul ăla.
Să nu îţi baţi niciodată joc de fomeie. Fomeia îi ăl mai fain dar al lui Dumnezău pentru noi şi dacă nu eşti în stare de dânsa las-o lu’ altu’.
Când îţi mere tătu’ prea bine şi ai prea multe, pune deoparte pentru zile negre, că sigur pândesc după colţ.

Leapşă primită de la Liv şi o garez acia pe blog. N-o mai trimet la nimeni. Dar dacă vrea careva să o preia, îi invitatul meu.

Numai bine, rău la nimeni,

Ardelenii şi războaiele

2010-03-11T11:20:00.003+02:00

La noi în Ardeal nu ne prea încurcăm cu războaiele. Ca să porneşti un război trăbă să te agiţi, să fii mai rapid ca duşmanu’, să laşi muierea acasă şi să porţi aceleaşi izmene vreme de un an. Or lucruri de astea nu se fac nici în ruptul capului. Mai bine şedem cu pruncii şi fomeia la noi în ogradă cujetând la nemurirea sufletului.......altora. Oltenii şi miticii îs probabil mai pricepuţi la lucrurile astea, dar noi ba.
Americanii în schimb...Tulai Doamne! Să nu care cumva să nu fie oţârucă ceartă pe undeva pe lume că hop sar şi ei la bătaie. Ş-apăi aştia nu-s ca turcii să vină la bătaie cu cuţîtele, ei vin cu tăt felu’ de drăcovenii care mai de care. Să te ferească bunul Dumnezeu.
Am scris asta pentru că acum am terminat de văzut un tribut adus umanului. Nu un film, o capodoperă. Numele i l-am uitat deja, povestea însă nu. În fond cu atât rămânem din viaţa asta…….cu poveştile. Iar aici era descrisă povestea unui fotograf de război care împreună cu un coleg si totodată bun prieten or plecat într-o zonă de razboi din lumea araba. De întors s-o întors numai fotograful fără prieten, şi şi ăsta numa’ jumate din ce fusese odată.
Motivul? Războiul.Uşor de pornit, greu de stîns, asemănător unui incendiu. Mor mulţi oameni care nu au avut nici o legătură cu pornirea incendiului , dar or avut proasta inspiraţie sa fie acolo cand o avut loc.
Nici ăia care supravietuiesc nu-s aşa de norocosi precum ai crede: “Uite ăia or murit..tu nu! Eşti norocos că ai scăpat!”, spun unii. Ăia mănâncă căcat, zic eu. Habar n-au cum îi să trăieşti cu cicatrici si coşmaruri tot restul vieţii. ..Să-ţi vezi prietenii murind. Şi nici eu…am fost protejat de circumstanţe şi de mass media, manipulat să cred că razboiul îi justificat prin patriotism sau îi glorios.
Dar nu e nimic bun în el, nimic. La finalul filmului am vrut sa plâng, sa plâng pentru toţi parinţii ai căror copii or plecat pe front, toate femeile care lăsate singure în calea oştilor duşmane or fost violate, bătute, omorâte, sa plâng pentru toţi copiii rămaşi orfani sau pentru cei al căror tată era unul dintre ăialalţi..un individ pe care nu-l vor cunoaşte niciodată, deşi vor tânji toata viaţa, chiar şi în momentele de negare.
Niciodată, sub nici o circumstanţă nu trebuie sa uităm că războiul, opresiunea asupra altora , nu are nici o scuză şi nu merită început pentru nimic.
Am vrut sa plâng..sa rup hainele cumpărate de ai mei, dar nu am facut-o pentru că am uitat cum se plânge....aşa m-o învăţat societatea….sa nu arăt emoţii, sa nu arăt slăbiciune………sa fiu dur, de piatră. Mă gândeam: “Dacă nu am plâns nici cand o murit bunica, nu o să plang nici acum…..ce Dumnezeu? Îi numa’ un film”. Sau cel puţin aşa credeam, căci este mult mai mult.. Dar ăsta îs io, poate îs o cauză pierdută. Îmi place să cred insă că încă mai îs oameni cărora le pasă de năcazurile altora.
Aşa că vă intreb: Voi, voi mai ştiţi să plângeţi?

Numai bine, rău la nimeni,

No bună zîua lume!

2010-03-10T18:55:00.000+02:00

De azi am intrat şi eu în lumea asta a blogăielilor. De mult mă bătea gândul sa fac o încercare de genul şi tare ma bucur că azi am avut ce-mi trebuie în nădragi. Şi uite că, enfin, operaţiunea “ blog” o început.
Poveştile vor fi în româneşte (nu „in r0m@n3sht3”) aşa cum am învăţat eu să vorbesc la mama acasă, cu “oţâră”, cu “părădăi”, cu “o fost” şi alte delicatese ale limbajului ardelenesc.
No. El, blogul, o să conţină cugetări de-ale mele, trăiri de-ale mele etc. , etc., etc...
Acuma eu îs realist că îi foarte probabil să nu citească nici dracu ce debitez eu acia, dar nu-i ala baiu. Eu am vrut numa’ să vă dau bună zîua că aşa m-or învăţat ai mei că-i fain.
Aşa că, încă o dată: bună zîua!

Numai bine, rău la nimeni,