La noi în Ardeal

Mâine  plec de tot, departe de tot, de tot ce-am avut, dar am pierdut .


Mâine nu o să mai vreau să ştiu că există noţiunea de mâine, mâine o să spun az'  nu.

“Mi-au explicat că lumea-i rea
Si viaţa-i grea şi tre' să fac cumva ceva
Mi-au spus ca odată şi-odată se duc
Şi tre' să mă agit, că tre să mă lupt”

Astea după cum probabil ştiţi şi voi îs versuri dintr-un cântecaci de Guess Who. La tăţi ne-or zîs părinţii să învăţăm, să facem pe dracu în patru să avem slujbe faine şi soţii aşijderea. Şi că să nu ne culcăm pe-o ureche,  pe principiul că nimica nu se obţine fără efort. Pe principiul că “cin’ se c.că şi nu jeme, n-o mai duce multă vreme”.

Şi îs unii care niciodată nu se mulţămesc cu ce au. Vor tătdeauna mai mult. Fug tătă viaţa după idealuri pe care după ce le ating nu au timp să se bucure de ele pentru că fuga lor nu se gată niciodată..ei deja îs în urmărirea unui nou ideal. Îs dispuşi să rişte orice numai ca să simtă ei că luptă pentru ceva.

Mai îs unii care or avut o primă slujbă platită prost şi deşi trebuia să fie doar un punct de plecare devine slujbă permanentă, plafonându-se astfel. Unii, odată ce ating un prag pe care vroiau să-l atingă, de exemplu salariu de n sute ron, nu mai incearcă să avanseze. Şi asta-i tăt o plafonare.

Dacă îi vorba despre bani, îi clar că-i mai bine să faci parte din prima tabără...dar un mod de viaţă nu se rezumă doar la un domeniu...Şi atunci ce faci? Dar dacă îi vorba despre femei?

Unii întâlnesc câte-o fată de serie. Mediocră...nu-i prea deşteaptă, dar îi ascultătoare..nu-i genu de femeie după care pretenii tăi vor întoarce capul, nici tu de altfel. Nu-i genul de femeie din cauza căreia să nu poţi dormi noaptea sau care să te fascineze. Dar na....nu poţi să fii şi cu p.l. în cur şi cu sufletul în rai. Şi noi ca popor creştin ce sîntem tindem să alegem întotdeauna raiul, cumintele. Cu toate astea o să te uiţi după tipele drăcoase, cu spirit liber, cu un comportament pe care pretena ta nu l-ar afişa niciodată. Dar o să te mulţumeşti cu ce ai, argumentând cu scuze pe care nici tu nu le crezi şi o să te multămeşti cu varianta sigură. Asta nu e tăt plafonare?

Alţii au marele noroc de a fi iubiţi de o femeie. Necondiţionat, chiar dacă ei între timp poate că s-or îngrăşat. Cu tăte astea ei nu se mulţămesc cu ce au şi de câte ori au ocazia calcă strâmb şi nu le pasă că o rănesc pe aia care-i iubeşte. Mai îi bine să nu te plafonezi? Mai îi avansarea continua o metodă viabilă?

Ce-i de făcut? Viaţa îi mult prea scurtă ca să guşti din tăte plăcerile ei aşe că nu-ţ permiţi să pierzi prea mult timp cu un lucru. Dar viaţa totodată îi unică, îi "numa o dată" aşe că nu-ţi poţi nici permite să stai prea puţin la un lucru care îţi place.

Şi atunci? Voi ce alegeţi? Plafonare sau fugă continuă?

Numai bine, rău la nimeni,

   În fiecare an vin la Timişoara câteva sute de viitori studenţi. Toată gama de specializări cu oferte care mai de care: o facultate îi mai grea dar îi mai apreciată, la alta poţi să nu te prea duci, da iţi râd firmele in nas când aud ce ai gătat. Şi tăt feliu de domenii care nu mai au căutare de pe vremea lu’ Împuşcatu’. Câţi dintre noi nu visau când erau mici să devină cosmonauţi sau cântăreţi de rock si maşinuţele alea ştiam atunci că vor deveni cândva reale. Că vom avea bani să ne luăm tăt ce dorim si să îmblăm pe tot Pământul. Problema banilor nu există în lumea copchiilor. Părinţii iţi cetesc poveşti cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, da’ nu îţi spun şi că de fapt tu vei fii sora urâtă pe care tăţi o cată numa’ ca să ajungă prin intermediul tău la sor’ta aia faină sau că tu nu vei putea niciodata fi Făt Frumos pentru ca tu aparţii unei alte clase sociale, ce traieşte în locuri despre a căror existenţă regii nici nu au habar. 

Îndreptar în nşpe paşi

Unu’ (1). Te uiţ la ceas: îi ora cinci la şasă după-masa. În cinci minute începe slujba…sau ar trebui. Cu siguranţa unui mechanic de tren care ştie că fără el nu pleacă trenu, aşe şi tu şti că n-are cine face slujba fără tine…deşi le-ar place multora. Aşe că nu te grăbeşti…la şasă fără trei minute pleci.
Duoi(2). Pentru că eşti un om practic şi pentru că oricum ştii că o să întârzii pleci de acasă gata echipat de luptă: direct cu sutana pe tine. Când ajungi, zîci o rugăciune scurtă şi intri până în Altar. Zîc până, pentru că numa ce intri şi o şi ieşit şi începi slujba.
Tri(3). Tăţi se aşeptau să începi cu Prohodul şi abia apoi să înconjuraţi biserica. Dar pentru că babele nu au faruri bune şi deci nu văd noaptea, decizi să începi cu înconjuratu’.
Biserica se înconjoară de tri ori. De două ori pe tură te opreşti să mai zîci o rugăciune. Pe fundal eşti acompaniat de orchestră: la clopote (al căror tras samănă cu mulsul caprei) Gheo’; la toaca de fier: Mitică, la toaca de lemn, trebuie că-i un Ion...îs mari şansăle. „Orchestra” asta are mai mult rolul de a acoperi glasurile babuţelor, care păşind încetuc în urma ălorlalţi găsesc potrivit să poveştească una la alta cum or roşit ele ouăle.
Patru (4). În sfârşit Prohodu’. Că nu mai vinea odată. Nu mai ai răbdare.....ai mâncat mai devreme nişte fasole de post şi te-ai cam strîcat la burtă..Te aşezi în faţa mormântului (masă care simbolizează mormântul lui Iisus Hristos) şi în prima parte faci cum faci de stai cuminte şi te rogi la Dimnezău.
Cinci(5). Ce urât o aranjat muierea aia lumânarea...n-are pic de sîmţ estetic. Te apuci în miejlocu’ Prohodului s-o desfaci. Nu poţi să suporţi inesteticul...Hristos te-ar înţelege...şi Lui îi place frumosul. Fiin’că nu reuşeşti să desfaci scociu’ cu care îs lipite de lumânare florile şi tifonu’ cu mâna, ceri la un consilier un cuţît, o brişcă, ceva.. El îţi aduce un cuţît. Mai tai, mai desfaci, cât desfaci mai pui cuţîtu’ pe Sfânta Cruce că te încurcă.
Faci ce nu faci şi reuşeşti de aranjezi lumânarea exact la fel cum o fost înainte. Oamenii tăţ să crucesc şi să minunează ce preot dăştept le-o dat Dumnezău.
Şasă(6). Nu-i mai suporţi pe ăia de cântă...nu le mai zîci cântăreţi de când te-o întrebat careva după slujbă dacă voi aveţi cântăreţi....Te bagi tu forte şi cânţi sîngur o strofă din Prohod....să le arăţi la oameni cum să face. Tu eşti mai afon ca ei da’ nu-ţi dai sama.
Mai mult, unu’ când ceteşte din Cartea Sfântă, cuprins de evlavie şi de silabisitul cuvintelor ceteşte şi: „Preotul conform învăţăturii intră acum în Sfântul Altar...” de să râde lumea pe sub mustăţi..inclusiv babele..că şi ele au. Ca un păstor şi îndrumător ce eşti strîgi din Altar să să oprească. După un Doamne Miluieşte ieşi din Altar şi apoi precum o prezîs cetitoru’ intri în Altar. Pesemne că era strănepot de-a lu’ Nostradam.
Şepte (7). După ce să gată slujba pleci primu’ că nu te mai lasă burta. Zîci la un consilier să închidă el când pleacă. Tu nu poţi...timpul nu mai are răbdare.
A doua zî îi Sâmbăta mare….şi plouă. Ieri o fost Vinerea mare…..şi n-o plouat.
Azî era fain să te duci cu credincioşii pe la biserică să faceţ curăţenie pentru slujba de Înviere, să întâmpinaţi Paştele în curăţenie. Dar aşe de tare plouă încât nu mai meri....las’ că fac ei credincioşii curat.

Numai bine, rău la nimeni,