Un om merea cu mașina pe un drum autohton...drum liber, viteză medie...apus mai romantic ca-n  twilight....ce să mai, era omu' în lumea lui. Și mere el liniștit așa când, deodată, de nicăieri, apare hăl mai mare coșmar al șoferului....poliția.  

  No, îl trage pe dreapta, pe spate, pe burtă sau cum or fi putut și ei, că n-am fost de față...nici de spate. Și polițaiu, după binecunoscuta introducere cu "bună sara, actele la control", îi zîce: 
 "Domnu' șofer, știți că vi s-o ars stopu' pe spate?" 
 "Ho mânce-l betesugu,  că doară înainte să plec m-am uitat la lumini și mereau. S-o fi ars pe drum" 
 "Nu-i sînguru...."zice politaiu ca pentru el. "Oricum îi musai să vă dau amendă". 
 "Pă domnu' polițai, dă-l în fras de bec, că doară odată îl schimb...nu-mi da amendă numa pentru atâta.." 
 Polițaiu, om ferm și drept ca un penis cu chipiu ce era, nu și nu...că un'e-i­ leje,  nu-i tocmeală și că-i musai să-i dea țidulă... 
  Omu' s-o năcăjit când o văz't ce cap de basculă îi purtătoriu de epoleți și îi zice: "No, dară nu-i acela bai domnu'polițai, da' să pățăști ce-o pățît puiu meu ...". 
  No, gată polițaiu treaba,  dă țidulă la om și pleacă spre sediu. Când ajunge, mere direct la sefut în birou.  
  Pe drum nu-i dăduse nicicum pace vorba omului: "Să pățăști ce-o pățît puiu meu" .  
 <>, se gândea el. (cred că gândea, pentru că dânșii nu se prea ocupă cu sportu' asta). 
  Bate dară la ușă, să ploconește de trei ori după obicei și îi povestește gradatului pățania cu puiu. 
"Îi musai, zice șefuțu, să te sui iute în mașină și să meri îndărăt, poate-l ajungi pe om. Îi dai înapoi banii și rupi amenda, numa' să ne zîcă ce-o pățît puiu lui. Că mă roade și nu poci durmi la noapte dacă nu aflu" 
  Să suie polițaiu în mașină și face cum face de-l ajunge pe om. Ăsta când îl vede se-ntunecă la față de parcă l-ar fi văzut pe amantu' lu' muieri-sa: 
 "Ce mai vrei domn' polițai? Mi-ai dat și amendă, m-ai aranjat fain." 
 "Șezi blând mă omule că ni de ce-am venit. M-o trimis șefu să aflu ce-o pățît puiu dumitale, că-i tare curios." 
 "Nu vă zic nici de-al dracu'. Să vă stafidiți de curioși" zice omu' năcăjit. 
 "Hai mă omule amu, nu fii și tu hâtru și spune-ne. Îți dau banii înapoi și rup amenda, numa' fă bine și spune-ne" 
 "No, bine, no.", zice omu', văzând că nu-i cale de a scăpa de curiozitatea polițaiului. 
"Apăi, domnu' polițai, io am avut numa' o găină și când o vint primăvara o picat clocă. Și cloca asta a mea o scos numa' doi pui, din care unu' o murit. Ălalant s-o dovedit a fi cocoș." 
 "Așa și?", zice politaiu' stupefiat. "Mare brânză...." 

 "Pă' ie, zice omu',  da' când o crescut.........." 


imagine de pe nea' gogu



Numai bine, rău la nimeni,



date sâmbătă, 25 august 2012

Pe Ortoman il doare fix in pix de olimpiade...cum l-o durut si pana acuma.
Doar pentru ca anumiti atleti care se mai intampla sa fie si romani or luat aurul nu schimba cu nimic calitatea noastra de romani. Suntem tot aceeasi. 
Succesul  de acum se datoreaza talentului lor si muncii asidue pe care or depus-o de mici. Si nu cred ca fac o blastamatie daca zic ca drumul lor spre succes ar fi fost mult mai lin daca locuiau altundeva.
Asa ca nu mi-o pasat  pana azi cine-i Sandra Izbasa si nici n-o sa-mi pese subit doar pentru ca o luat aurul..Daca o sustineam pe tot parcursul drumului ei spre succes,  mai ziceam.
"Hai cu noi daca esti roman.....da like sau share daca esti roman", "prefa-te ca stii cine-i Sandra Izbasa si ia parte la succesul ei pe nedrept...daca esti roman"........Un cacat.

P.S. Fara diacritice ca-i albastru.





Numai bine, rău la nimeni,




date duminică, 5 august 2012




 Și iaca 2012 o adus ce nici aztecii nici mayașii n-or știut a prezice. Un nou post ortomănesc. Deci mayasilor..so sorry da v-ați luat-o rău. Așa că văzând acestea io zic să petreceți și să f_t_ți și în 2012 fără teamă de apocalipsă. Da'pe riscu vostru..să nu vă prind pe la judecata de apoi că mă dați în gâți cum că io v-am învățat..Nu-i frumos.
 Trăiesc totuși cu speranța că oi mai avea vo' doi cetitori care mă vor ierta pentru măgăria cu care apar după atâta timp ca și cum ar fi fost ieri....


 Da mă rog... pe plaiurile ortomănești o scos sfioasă nurii primăvara...îi place să momească, n-arată nimic concret. Ba-i soare și cald, ba plouă și-i frig de mă-nnebuneste. Mi-am spălat ia și izmenele (da izmenele, pentru că un adevărat gentleman mioritic nu renunță la dânsele până când începe vara calendaristică) și le-am pus pe sârmă la uscat. Da' nu le-am lăsat nici până am asistat găina la o fătare și o și început să pchicure..No adună-le drace! Până le-am adunat și le-am cătat un alt locșor o ieșit iar ticalosu de soare numa'să-și bată raza de mine...nu mă pot supăra pe el că soarele îi binevenit la factură...bate în geam tetea ca un șef.


 Ultimu post o fost cam tot în perioada asta..pesemne că primăvara mă sensibilizează...da stați liniștiți dragi antieu că nu-s deloc mai deștept că în 2011 și nici mai bogat...așa că săltați și vă bucurați..fmm
 2012-le ăsta îi mare curvă...pe toate planurile și în toate pozițiile.  Puțin pro și puțin contra...multă indiferentă..

 Viața...tot o hoarfă..........să nu zic curvă că cică îi urât și am mai zis o data...ups la pătrat. Io mă prefac indiferent la șiretlicurile ei și o iau în râs da'vedeti voi că deja am o vârstă și se îngroașă gluma. Alții au câte cele...actori pe scena vieții..io?  Încă spectator. M-am săturat ..vreau și eu rolul meu Domnule regizor.
 Și nu orice rol...un rol bun!
 Creca ați văzut și voi că postu ăsta n-are nici un sfârșit, nici un început, da e ok măă...pe bune..oricum doar eu și ăla care l-o scris îl citim..adică tot eu.



 În rest, până la următoru post...bucurați-vă de viață..dacă vă place să fumați, fumați, dacă vă place ciocolata, mâncați ciocolată ș.a.m.d. Că tare mi-i că viața asta de acum îi tot ce primim și nu văd de ce am trăi cu grijă și restricții 70 de ani ca să murim în siguranță...Oricum murim..io unu'as vrea să mă duc fără regrete...

 Și cu asta superbă, mirifică, sfâșietoare și total originală cujetare filozofică închei .

Numai bine, rău la nimeni,



date sâmbătă, 26 mai 2012

Buna martie drajii si  in special drajele mele.
Pentru ca de 1 si 8 martie am fo' dus cu pluta si care pluta era fara wi-fi o sa-mi permit sa fac urarile cu pricina de-abia amu. Deci care va sa zica: draji domnisoare si doamne va urez  sa va creasca, sa va infloreasca tot ce vreti voi. ce sa va mai zic? Sa fiti iubite si de cate doua ori pe noapte no.
In al (stati sa numar 1,4,2,3,5) cincilea rand(:>) vreau sa onorez leapsa cu care m-o onorat Oana si pe care n-am onorat-o pana amu spre vesnica intinare a onoarei pe care o mai aveam. Scuze Oana:D
Asadar in leapsa cu pricina se stipenisa (mi-i rusina sa scriu partea cu PULA) ca eu sa va divulg vreo septe secrete  de-alea mele. HA HA. Cred ca tare se mai bucura popa Mitica (cum care popa Mitica? Asta de acia de la noi din Ardeal) ca amarnic se mai chinuia saracu sa-mi afle secretele intunecate la sfanta spovedanie. Mi-o promis in schimbu divulgarii lor mai multe ca viata vesnica (de puscarias), iertarea pacatelor (lui), ba o sarit palangu si la alte religii si mi-o promis cadane, magari, nebunii. Dejaba...is tare ca diamantu'. Aproape m-o convins cu acadea dar in ultima secventa am reusit sa-i sug acadeaua (nu va ganditi la prostii) si sa fug cu secretele nedestainuite. :D No! Dara citeste popo Mitica postarea si salta si te bucura (FuTuTe-n basca) ca in sfarsit t-ai atins scopul.
Sa incepem...
Unu. Cand eram eu prunc obisnuiam sa facem baie in baltoace in vale la Blandiana. Dar fiind mic nu aveam un simt pudic foarte dezvoltat asa ca faceam baie la sarpele gol. Si facand noi baie acolo (eu si mai stie el cine) numa bine ca apar si trimisii diavolului. Doi caini negrii,pusi pe scandal...dela oi cu putine clase ne-or vazut acolo in baltoc or vint latrand catre noi. Noi, speriati am luat-o la sanatoasa, asa in costumu lui Adam, pe mijlocu drumului fara sa ne mai pese de unii si de altii care radeau de se prapadeau.
Doi. Jur cu mana pe inima ca nu ma pot abtine sa nu intorc capu pe strada dupa femei. Zici ca-s obsedat. (ei numa zici:)) ) Dom'le, adica Doamna, daca ai un cur frumos sau daca pazeasca Sfantu ai decolteu ai pus-o. Ma holb ca ultimu dinozaur. Sper s-o luati fetelor ca pe un compliment..daca nu, luati-o cum vreti.
Trei. In adancimea  adancului adancului sufletului  imi plac chestiile dlagute, pufoase si roz. Doamne ajuta sa nu citeasca multi postul asta.
Patru. Mor de ciuda cand vad urati cu pretene frumoase. Sa nu ma luati cu frumusetea interioara si cu de alea. Mai mare pacatu de saraca bunaciune..pardon, frumusete.
Cinci. SHHHTT...asta-i mare..Soldati, prezentati urechile ciulite! Asa. Ramaneti asa, cu ele ciulite.. imediat va spun, ciuliti-le in conitinuare...bravo, frumos..
Sase.  Cateodata, subliniez cateodata, cand beau muuult si ii anturaju de asa natura, parca, parca simt nevoia sa ascult cate-o manea (:(( m-am distrus social cu postul asta..Oana, ce mi-ai facut?:(() Dar, atentie, lucrul asta se intampla rar si doar cand nu-s minori prin preajma.
Sapte..rate cracanate or cazut bete pe spate..:)) Glumesc. Sase rate cracanate or cazut bete pe spate..:P Hai mai Cosmin fi serios ce naiba. La naiba deci si-n puii mei,  sa stiti ca dorm cu un motan. Nu ma culc cu un motan, dorm cu el. Sa fie clar. Pisi (ca asa-l cheama) are placerea de a se cuibari pe langa orice fiinta indiferent de sex spre a-si satisface propriile-i nevoi meschine. Nesimtitu', nu se gandeste ca am si eu sentimente.
Sunt sigur ca secretele mele v-or facut sa va simtiti mai bine in propriile voastre piei, pentru ca ce sa mai...cel putin punctele 1,2,3,4,5,6 si 7 or fost jenibile.
Cu toate astea,
   Va pupa,


 P.S Scuze de diacritice, promit sa le pun cat mai curand.

date marți, 15 martie 2011

...numaru' ălora cu diabet se va dubla. Dacă tot anu', așa mare și gras de 12 luni cum îi el, adună 50.000 persoane cu diabet, apăi aflați că data de 14 februarie singură va întrece și chiar va râde în nas reușitei anului. Și acum ca să fiu sigur că n-or să mă mai placă nici puținele demoiselles care mă plăceau înainte, o să vă zic ceva: luna lui februarie chiar mi-ar fi plăcut dacă nu era ziua de 14.


  Și culmea îi că mai îs și romantic.
Mulți se duc de valentine's day cu flori la iubită, îi duc inimioare, o scot la cină romantică, iubitele îi mai fac iubitului câte ceva cadou, îi mai lasă să le facă câte ceva în pat strict interzis în restu anului, mă rog, câte și mai câte, mai nevăzute și neaflate. Și se umple lumea de dulcegării: pisoiașul meu, pisicuța mea, motănelul meu, puiuțul meu scump, îngeraș, dulceața mea și doamne câte apelative. Că mare mai îi inventivitatea îndrăgostitului imbetat de nectaru dragostei. Aveți grijă drajii mei, că de aici până la diabet, mai îi un singur pas. Și îi păcat.
 Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva dragostei și a romantismului. Dar am împotriva romantismului forțat și a dragostei de fațadă afișate cu ocazia valentine's gayului ( conform radio 21).
 Nu știu cum să vă zic. Pula mea. Eu nu am iubită, momentan. Dar dacă aș avea în mod cert nu ar trebui să aștepte un căcat de 14 februarie să primească o floare sau să-i spun că o iubesc. Aș face asta în fiecare zi și aș iubi-o în fiecare clipă. Nu ar avea nevoie să-i duc inimioare de pluș sau felicitări listate la un leu coala (da, cunosc cazuri) pentru că ea ar ști că inima mea îi e de mult dăruită. Pentru mine iubirea dintre doi oameni e ceva al lor, un legământ secret, sfânt, încheiat între ei prin sentimente mai puternice decât orice parafă. Iar ca să vii tu și să iei acest legământ pur și să-l întinezi în fața tuturor și să pui prețul unui leu pe el....așa ceva nu se face, îi de neconceput.
   Așa că, enfin , de 14 februarie eu vă doresc să iubiți cu toată inima, tot timpul și nu uitați să-i`arătați partenerului/ei că îl iubiți non stop, nu doar de 14 februarie.

  Aaa...daa. Și vă rog din suflet..terminați dracu cu astea, cu pisoiaș, motănel, puiuți....hai măi oameni buni, ce naiba, doar nu suntem un popor de zoofili.

Numai bine, rău la nimeni,

date luni, 14 februarie 2011

 Şi iată-mă! Singur, într-o cameră prea mare, prea  impersonală şi prea rece. Ai zice că îi nelocuită. Şi totuşi, aici stă cineva.  Aici stă Cosmin angajatul, Cosmin flămândul, Cosmin obositul, dar nu şi Cosmin omul. Pentru că în luptă de zi cu zi Cosmin omul a pierdut teren în faţă Cosminilor agresivi, care tot timpul cer ceva de parcă totul li s-ar cuveni, de parcă numai natura lor profană ar fi justificată, nu şi a omului. Sufletul parca şi-o pierdut din importanţă.
 
 Ca unui şoarece pus pe rotită, vederea mi-o fost îngrădită de barele roţii, nemaiputând vedea decât nevoia de a mă zbate, de a fugi. 
 
 Şi totuşi, uite că acum în ceasul al 13-lea, o amintire a prietenilor pe care neglijent  i-am lăsat să mă uite,  un film frumos despre ce ceea ce îi cu adevărat important în viaţă, o pală de căldură de la caloriferul crezut  până mai ieri mort,  m-or readus cât de cât pe linia de plutire.
 
 Aşa că,  pentru voi, din partea lui Cosmin omul,  cu ocazia zilei noastre, o melodie găsită pe pagina lui Mordechai.







 La mulţi ani!
 
 P.S. Cică valoarea unui om poate fi dată de suma părţilor sale, dar că numai oamenii cu adevărat speciali  depăşesc suma părţilor lor. Voi ce părere aveţi?
 
 

Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 1 decembrie 2010

Salut lume.

Mă mai cunoşti? Numele de Ortoman mai sună cunoscut vreunei urechi? Perdut am fost şi am fost aflat, sau cel puţin aşa zice Sfânta Scriptură.



De dus am dus-o şi mai bine şi mai rău. Mai mult rău ..da' no, cine mai stă să numere.

Dacă voi m-aţi uitat nu-i bai. Io unu nu v-am uitat...din colţu meu din întunerec v-am citit pe toţi după putere. Să ştiţi că fără voia voastră aţi ajuns să-mi fiţi dragi (s-aude unu în spate: oh, damn, lucky me).

În tot timpu asta am ajuns la concluzia că-s ca un gândac. Orice probleme aş avea, oricât de adâncă ar fi gaura în care mă scufund, fac ce fac şi cumva tot reuşesc să răzbat.

Şi am mai ajuns la concluzia că fără cineva cu care să-ţi împarţi viaţa, realizările sau necazurile, nimic nu are sens.

Aşa că voi aia norocoşii, care aveţi pe cineva să nu uitaţi să multamiti zilnic Domnului pentru asta.

Tot de când n-am mai scris am observat că atunci când eşti cel mai necăjit, când toţi norii stau să se reverse într-o mare de trajnete deasupra ta şi crezi că nu mai ai nici o speranţă, se iveşte ceva care să-ţi aducă zambetu pe faţă şi căldura în suflet.

Anyway, sper să-mi treacă curând starea asta de optimism. Mă deprimă:))

Până atunci, mă duc să umplu o corfă roz cu narcise şi să-mi hrănesc unicornul. Asta

  
   Cu respecte ,

 

date joi, 4 noiembrie 2010