Buna martie drajii si  in special drajele mele.
Pentru ca de 1 si 8 martie am fo' dus cu pluta si care pluta era fara wi-fi o sa-mi permit sa fac urarile cu pricina de-abia amu. Deci care va sa zica: draji domnisoare si doamne va urez  sa va creasca, sa va infloreasca tot ce vreti voi. ce sa va mai zic? Sa fiti iubite si de cate doua ori pe noapte no.
In al (stati sa numar 1,4,2,3,5) cincilea rand(:>) vreau sa onorez leapsa cu care m-o onorat Oana si pe care n-am onorat-o pana amu spre vesnica intinare a onoarei pe care o mai aveam. Scuze Oana:D
Asadar in leapsa cu pricina se stipenisa (mi-i rusina sa scriu partea cu PULA) ca eu sa va divulg vreo septe secrete  de-alea mele. HA HA. Cred ca tare se mai bucura popa Mitica (cum care popa Mitica? Asta de acia de la noi din Ardeal) ca amarnic se mai chinuia saracu sa-mi afle secretele intunecate la sfanta spovedanie. Mi-o promis in schimbu divulgarii lor mai multe ca viata vesnica (de puscarias), iertarea pacatelor (lui), ba o sarit palangu si la alte religii si mi-o promis cadane, magari, nebunii. Dejaba...is tare ca diamantu'. Aproape m-o convins cu acadea dar in ultima secventa am reusit sa-i sug acadeaua (nu va ganditi la prostii) si sa fug cu secretele nedestainuite. :D No! Dara citeste popo Mitica postarea si salta si te bucura (FuTuTe-n basca) ca in sfarsit t-ai atins scopul.
Sa incepem...
Unu. Cand eram eu prunc obisnuiam sa facem baie in baltoace in vale la Blandiana. Dar fiind mic nu aveam un simt pudic foarte dezvoltat asa ca faceam baie la sarpele gol. Si facand noi baie acolo (eu si mai stie el cine) numa bine ca apar si trimisii diavolului. Doi caini negrii,pusi pe scandal...dela oi cu putine clase ne-or vazut acolo in baltoc or vint latrand catre noi. Noi, speriati am luat-o la sanatoasa, asa in costumu lui Adam, pe mijlocu drumului fara sa ne mai pese de unii si de altii care radeau de se prapadeau.
Doi. Jur cu mana pe inima ca nu ma pot abtine sa nu intorc capu pe strada dupa femei. Zici ca-s obsedat. (ei numa zici:)) ) Dom'le, adica Doamna, daca ai un cur frumos sau daca pazeasca Sfantu ai decolteu ai pus-o. Ma holb ca ultimu dinozaur. Sper s-o luati fetelor ca pe un compliment..daca nu, luati-o cum vreti.
Trei. In adancimea  adancului adancului sufletului  imi plac chestiile dlagute, pufoase si roz. Doamne ajuta sa nu citeasca multi postul asta.
Patru. Mor de ciuda cand vad urati cu pretene frumoase. Sa nu ma luati cu frumusetea interioara si cu de alea. Mai mare pacatu de saraca bunaciune..pardon, frumusete.
Cinci. SHHHTT...asta-i mare..Soldati, prezentati urechile ciulite! Asa. Ramaneti asa, cu ele ciulite.. imediat va spun, ciuliti-le in conitinuare...bravo, frumos..
Sase.  Cateodata, subliniez cateodata, cand beau muuult si ii anturaju de asa natura, parca, parca simt nevoia sa ascult cate-o manea (:(( m-am distrus social cu postul asta..Oana, ce mi-ai facut?:(() Dar, atentie, lucrul asta se intampla rar si doar cand nu-s minori prin preajma.
Sapte..rate cracanate or cazut bete pe spate..:)) Glumesc. Sase rate cracanate or cazut bete pe spate..:P Hai mai Cosmin fi serios ce naiba. La naiba deci si-n puii mei,  sa stiti ca dorm cu un motan. Nu ma culc cu un motan, dorm cu el. Sa fie clar. Pisi (ca asa-l cheama) are placerea de a se cuibari pe langa orice fiinta indiferent de sex spre a-si satisface propriile-i nevoi meschine. Nesimtitu', nu se gandeste ca am si eu sentimente.
Sunt sigur ca secretele mele v-or facut sa va simtiti mai bine in propriile voastre piei, pentru ca ce sa mai...cel putin punctele 1,2,3,4,5,6 si 7 or fost jenibile.
Cu toate astea,
   Va pupa,


 P.S Scuze de diacritice, promit sa le pun cat mai curand.

date marți, 15 martie 2011

...numaru' ălora cu diabet se va dubla. Dacă tot anu', așa mare și gras de 12 luni cum îi el, adună 50.000 persoane cu diabet, apăi aflați că data de 14 februarie singură va întrece și chiar va râde în nas reușitei anului. Și acum ca să fiu sigur că n-or să mă mai placă nici puținele demoiselles care mă plăceau înainte, o să vă zic ceva: luna lui februarie chiar mi-ar fi plăcut dacă nu era ziua de 14.


  Și culmea îi că mai îs și romantic.
Mulți se duc de valentine's day cu flori la iubită, îi duc inimioare, o scot la cină romantică, iubitele îi mai fac iubitului câte ceva cadou, îi mai lasă să le facă câte ceva în pat strict interzis în restu anului, mă rog, câte și mai câte, mai nevăzute și neaflate. Și se umple lumea de dulcegării: pisoiașul meu, pisicuța mea, motănelul meu, puiuțul meu scump, îngeraș, dulceața mea și doamne câte apelative. Că mare mai îi inventivitatea îndrăgostitului imbetat de nectaru dragostei. Aveți grijă drajii mei, că de aici până la diabet, mai îi un singur pas. Și îi păcat.
 Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva dragostei și a romantismului. Dar am împotriva romantismului forțat și a dragostei de fațadă afișate cu ocazia valentine's gayului ( conform radio 21).
 Nu știu cum să vă zic. Pula mea. Eu nu am iubită, momentan. Dar dacă aș avea în mod cert nu ar trebui să aștepte un căcat de 14 februarie să primească o floare sau să-i spun că o iubesc. Aș face asta în fiecare zi și aș iubi-o în fiecare clipă. Nu ar avea nevoie să-i duc inimioare de pluș sau felicitări listate la un leu coala (da, cunosc cazuri) pentru că ea ar ști că inima mea îi e de mult dăruită. Pentru mine iubirea dintre doi oameni e ceva al lor, un legământ secret, sfânt, încheiat între ei prin sentimente mai puternice decât orice parafă. Iar ca să vii tu și să iei acest legământ pur și să-l întinezi în fața tuturor și să pui prețul unui leu pe el....așa ceva nu se face, îi de neconceput.
   Așa că, enfin , de 14 februarie eu vă doresc să iubiți cu toată inima, tot timpul și nu uitați să-i`arătați partenerului/ei că îl iubiți non stop, nu doar de 14 februarie.

  Aaa...daa. Și vă rog din suflet..terminați dracu cu astea, cu pisoiaș, motănel, puiuți....hai măi oameni buni, ce naiba, doar nu suntem un popor de zoofili.

Numai bine, rău la nimeni,

date luni, 14 februarie 2011

 Şi iată-mă! Singur, într-o cameră prea mare, prea  impersonală şi prea rece. Ai zice că îi nelocuită. Şi totuşi, aici stă cineva.  Aici stă Cosmin angajatul, Cosmin flămândul, Cosmin obositul, dar nu şi Cosmin omul. Pentru că în luptă de zi cu zi Cosmin omul a pierdut teren în faţă Cosminilor agresivi, care tot timpul cer ceva de parcă totul li s-ar cuveni, de parcă numai natura lor profană ar fi justificată, nu şi a omului. Sufletul parca şi-o pierdut din importanţă.
 
 Ca unui şoarece pus pe rotită, vederea mi-o fost îngrădită de barele roţii, nemaiputând vedea decât nevoia de a mă zbate, de a fugi. 
 
 Şi totuşi, uite că acum în ceasul al 13-lea, o amintire a prietenilor pe care neglijent  i-am lăsat să mă uite,  un film frumos despre ce ceea ce îi cu adevărat important în viaţă, o pală de căldură de la caloriferul crezut  până mai ieri mort,  m-or readus cât de cât pe linia de plutire.
 
 Aşa că,  pentru voi, din partea lui Cosmin omul,  cu ocazia zilei noastre, o melodie găsită pe pagina lui Mordechai.







 La mulţi ani!
 
 P.S. Cică valoarea unui om poate fi dată de suma părţilor sale, dar că numai oamenii cu adevărat speciali  depăşesc suma părţilor lor. Voi ce părere aveţi?
 
 

Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 1 decembrie 2010

Salut lume.

Mă mai cunoşti? Numele de Ortoman mai sună cunoscut vreunei urechi? Perdut am fost şi am fost aflat, sau cel puţin aşa zice Sfânta Scriptură.



De dus am dus-o şi mai bine şi mai rău. Mai mult rău ..da' no, cine mai stă să numere.

Dacă voi m-aţi uitat nu-i bai. Io unu nu v-am uitat...din colţu meu din întunerec v-am citit pe toţi după putere. Să ştiţi că fără voia voastră aţi ajuns să-mi fiţi dragi (s-aude unu în spate: oh, damn, lucky me).

În tot timpu asta am ajuns la concluzia că-s ca un gândac. Orice probleme aş avea, oricât de adâncă ar fi gaura în care mă scufund, fac ce fac şi cumva tot reuşesc să răzbat.

Şi am mai ajuns la concluzia că fără cineva cu care să-ţi împarţi viaţa, realizările sau necazurile, nimic nu are sens.

Aşa că voi aia norocoşii, care aveţi pe cineva să nu uitaţi să multamiti zilnic Domnului pentru asta.

Tot de când n-am mai scris am observat că atunci când eşti cel mai necăjit, când toţi norii stau să se reverse într-o mare de trajnete deasupra ta şi crezi că nu mai ai nici o speranţă, se iveşte ceva care să-ţi aducă zambetu pe faţă şi căldura în suflet.

Anyway, sper să-mi treacă curând starea asta de optimism. Mă deprimă:))

Până atunci, mă duc să umplu o corfă roz cu narcise şi să-mi hrănesc unicornul. Asta

  
   Cu respecte ,

 

date joi, 4 noiembrie 2010

No de azi m-am înscris și io frumusețe de băiat la șofer de românia. Nu că aș  chiar câștiga io mare lucru,  da' oțâră competiție în viață nu strică niciodată.
Așe că rogu-vă de vă miluiți și mai dați cu șoarecu pe link.
No bine? Vă țuc în avans.
http://soferderomania.promotor.ro/

Numai bine, rău la nimeni,

date sâmbătă, 14 august 2010

  Cu toții avem câte un viciu care ne distruge viața și ne împiedică să progresăm. Al meu mă măcina din interior și m-o făcut să pierd multe lucruri frumoase în viață. Atât de viclean și de parșiv era viciul acesta încât se juca cu mintea mea, încurajându-mă să cred că de fapt nu-l am, că nu reprezintă o problemă. Nimic mai fals.
  Vedeți voi,  azi,  în mirifica zi a Domnului (care domn nu știu), o să scriu despre complexul meu. Care îi mai multe de fapt. Și nu vorbesc despre vreun cine știe ce complex comercial.
Îmi place să recunosc sau nu,  eram și sper să nu mai fiu un complexat. De câte ori vroiam să fac ceva ce depășea zona mea de confort, ajungeam până la urmă să mă conving să nu mai fac lucrul ăla. Mintea punea piedici inimii. Știți voi: ochii văd inima cere, peste tot numai plăcere.. Nu-i chiar așa… că între inimă și plăcere intervine mintea care spune: NU NU NU.

   Și cred că și tu ai pățit de astea…

 Cred că și tu ai mers la nunți sau la evenimente unde nu cunoșteai mai pe nimeni. Și ai stat toată noaptea singur, deși la câțiva metri doar, oameni necunoscuți se distrau de minune. Și parcă ai fi vrut să meri să te prezinți și să li te alături. 
Haha….dar mintea îi la post și te pune înapoi în colțul tău.
"Ce vrei să  faci? Să te  duci acolo? Hai că ești caraghios…tu chiar crezi că ăia au chef de tine? Că te primesc? Pe tine? Hai că m-ai făcut să râd…"
Și uite așa îți taie avântul.



Nici nu-ți amintești de când n-ai mai fost la o întâlnire. Și parcă ai vrea să meri. Și ți-i ciudă când vezi câte-un urât cu o frumusețe de fată…Și te gândești că D-zeu îi nedrept.... că doar și tu ai un nas, doi ochi și doua/ trei  picioare…ție de ce nu-ți dă D-zeu o fată ca aia?
Iar ziua când întâlnești o fată faină nu întârzie să apară…și parcă te și place…Căcat, gândești, m-o lovit norocu!”. Dar când vine MOMENTUL,  în loc să-ți urmărești visul, te fofilezi…te scoți cumva…găsești o scuză să pierzi momentul. Moment care s-ar putea să numai apară vreme bună.
Și rămâi tot….. (aici aveam o expresie murdară).




 Când vine vorba de aspirații, de nou, de progres, rațiunea îi o curvă.  Par example era o vreme când se credea că o viteză mai mare de 20-30 de km ucide. Și toți construiau mașini să respecte normele alea de siguranță. Dar unii,  necomplexați, or zis: Ia hai mă să vedem chiar așa o fi? Și surpriză..n-o murit nimeni. Dacă și ei ar fi ascultat de rațiune și în zi de azi meream cu mașina tot cu 30 la oră.

 Dar de azi gata…c’ est finie la comedie.
 De azi încep un lung program de reabilitare. Un proces de decomplexare. 


                           Wanna'  join me?


Numai bine, rău la nimeni,

date duminică, 8 august 2010




Căcat….
...iar îi una dintre zilele alea…nu știu ce să fac…nu că nu am ce să fac, dar nu am chef de nimic… ....durerea pricinuită de alegerile greșite din trecut este imensă....
....bântuit de amintirile trecutului, cu bune și rele, cu greșeli ce s-or dovedit mai grave decât am crezut atunci…înspăimântat de incertitudinea viitorului și de încercările ce se vor ivi în timp.... …Prins între trecut și viitor, prezentul nu găsește hodină..
  ..da….. ...iar îi una dintre zilele alea...
….știam io că nu trăbă să mânc lubeniță cu iaurt și cu topping de cola...


Numai bine, rău la nimeni,

date sâmbătă, 24 iulie 2010