Îndreptar în 'nşpe paşi
Azî îi hai mai importantă zî din an. Tătă lumea îi veselă, tătă lumea îi mai bună, muierile mai înţălegătoare.........parcă şi Dumnezău din Ceriuri râde cătră lume. Bărbaţii de la ăl mic la ăl mare, de la ăl slab la ăl cu foale mari, tăţi îs beuţî.
Aşe-i că v-am făcut curioşi? Oare ce zî să fie? Să fie Naşterea Domnului, ori Paştele...ori zî de vot? Nu mă, nu. Azî îi hai mai faină zî lăsată de El omului spre îmbucurare şi prunei spre a-şi atinge scopul existenţial suprem....Îi zî de făcut ghinars. Dă Doamne bine la tăţi şi numa’ ani prunoşi.
Tăte prunele, fără deosebire, abia aşteaptă clipa asta. Tăte or trecut printr-o perioada de purificare, de pregătire spirituală şi cu adâncă pioşenie şi-or aşteptat rândul să-şi întâlnească Zeiţa Absolută: CĂLDAREA . Ea le va metamorfoza într-o formă de existenţă cu mult superioară, preţuită de cei ce-o au şi râvnită de cei ce nu: Ghinarsul, licoarea zeilor.
Unu’ (1). Mult aşteptata sară o venit..Pentru prima oară în viaţă ai sîmţît şi tu ce-i aia nerăbdare. Majoritatea timpului ţi l-ai împărţit între cârciumă şi căratul de lemne. Prima oară te-ai prezentat cu lemne mai verzî şi pentru că se pare că din tăt satucu’ ăla numai tu eşti bâtă la făcut ghinars, ai cunoscut umilinţa..
Duoi (2). Aduci lemne de fag uscate să astupi gurile rele. Crăpaţi de ciudă bă!! Lemne de astea voi muriţi şi n-aveţi.
Gândul la ghinars îţi provoacă halucinaţii: te vezi la Mureş, cu undiţa într-o mână, cu aialaltă pe te miri un’e, cu mândra care îţi toarnă ghinars şi bere.
Te prizi că-i halucinaţie când realizezi că muierea nu numa’ că-ţ toarnă beutură, da’ nici n-o deranjează.
Hai muiere din vis şi-n realitate….ai bine-ar fi!!
Tri (3). Costel Poştariu o adus lemne oţârucă mai bune ca a tale, da numa’ o ţârucă.Din cauza asta o căldare ia mai mult timp.
Şi tu stai după el să-şi gate treaba. Cum eşti ardelean, nu te deranjează prea tare lucru ăsta, mai ales că din când în când te mai omeneşte.
Pentru că Poştariu’ îi mai surd de-o ureche îi mai tragi câte-o sudalmă pe sub mână ..păi ce Pisica Lu’ Măria?
Patru (4). Pesemne că sudălmile şi dorinţele tale arzânde ajung la cine trăbă. Costel tocmai o gătat o căldare şi lasă borhotu’ să să ducă pe apa sâmbetei. Planul lui malefic era să mai facă un butoi da’ în urma intervenţîilor divine, se pare că prunele nu-s destul de coapte.
Costel dă să plece.. Se pare că totuşi există un Dumnezău.
Cinci (5). Amu’ ar trebui să bagi prune din buţî în căldare…cu găleata. Da’ tu cum eşti tromf de treflă bineînţăles că n-ai găleată. Trimeţi un copchil de pe acolo la Mnihăiţă să-ţ dea o găleată.
Şasă (6). Pentru că şi tu l-ai ajutat pe Mnihăiţă în trecut (i-ai instalat Windowsu’, l-ai sfătuit ce calculator să-şi ia, ce sistem audio şi alte lucruri de-ale lu’ Cornorosu’), acesta decide să te-ajute tătă noaptea, că oricum s-o certat cu muierea lui şi problema mângâiatului pisicii ei nici nu să pune. Plus că Mnihăiţă are mare respect pentru oamenii care le au cu tehnologia şi pe tine în special te consideră un fel de Julio Iglesias al calculatoarelor.
Tu îţi promiţi în gând că de acum n-o să-i mai ceri bani pentru instalări de soft.
Şepte (7). Mnihăiţă o promis că te ajută numa’, dar tu pentru că eşti băiat bun şi îi citeşti în ochi plăcerea de a face ghinars îl laşi pe el să facă tătă treaba. Te uiţi la el cum bagă lemne pe foc, cum verifică răceriu’, cum pune apa pe ţava dintre căldare şi răceri să vadă dacă or început să meargă aburii de ghinars pe acolo.
Tu îl recompensezi pe Mnihăiţă cu un rock de calitate pe i-phone. El nu conteneşte să se mire şi să se crucească de muzîca pe care o crede a’ lu’ Satana. Ca un schimb cultural şi el îţi pune o cântare de-a lu’ Puiu Codreanu despre femei şi beutură care după părerea lui de expert îi mult mai adecvată contextului.
Uopt (8). S-o lăsat liniştea peste sat. Beţivii ocazionali s-or dus cătră căşi. Ăia profesionişti or rămas cu tine la căldare. Din vale se mai aude câte-un orăcăit de broaşte, câte un căuit de câne prins la vecini în grădină mai tulbură tăcerea nopţii...în rest nimic.
Ai deprins arta învârtitului în căldare. Nu-ţ mai trăbă sală altu’ după noaptea asta.
Nouă (9). Când moţăi mai bine eşti trezit de sunetul unei băşini. De calibru mare.
Luuungă, la început gravă urcând încetuc spre tonuri mai înalte. Te uiţi bumac primprejur să vezi care-i mârşavul făptaş. Descoperi cu stupoare că lângă tine mai îi numa’ Mnihăiţă care se face că plouă.
Din lipsă de inspiraţie Mnihăiţă dă vina pe Azorel şi-i trage un şut oblu un’e nu-l bate soarele niciodata. „Nie mă de aici! Nie mă de aici, porcovan de câne ce eşti tu.”
Azorel îi arată partea dorsală şi pleacă dezgustat de acuzaţîia ce i s-o adus.
Tu pentru că eşti buimac îl crezi pe Mnihăiţă.
Zăce (10). Pretenu’ tău îţi explică cum mere treaba:
„No hi atent mă! Din prunele fermentate să evaporă alcoholu. Ăsta mere pe ţăghe în răcer, unde din cauza apei să transformă în bunătate de ghinars. După ce-i gata de curs şi cură pe ţăghe acru, pui o oală. Că ăla nu mai îi ghinars bun. Şi apoi dai drumu la borhot din căldare. Ai înţăles mă?”
„Adică , vrei să zici că temperatura ridicată din căldare determină ridicarea alcoolului sub formă de vapori, care mai apoi din cauza temperaturii scăzute a apei din răcer, revine la starea lichidă?”
„Doamne păzăşte-mă! Bag sama că tu faci batjocură de mine.. Nu mă asculţ deloc..Voroveşti în dodii. Hai să-ţ mai explic o dată.”
Şi îţi mai explică o dată. Şi ţie îţi pare rău că ai făcut pe deştepu’.
Unşpe (11). Îţi termini şi tu ghinarsu’ de făcut după două zîle. Mai mult datorită oamenilor care te-or ajutat, că tu ai fo’ ca nime’-n’lume.
De data asta nu mai trăbă să-l caţi pe Iuăn. O stat de-a dreapta ta că i-ai dat de beut.
Sui bidoanele cu ghinars în căruţă şi copăcel, copăcel mereţ cătră casă.
Urmează săptămâni de beţîie şi de rude venite în vizită pe motiv că nu te-or văzut demult. Da’ tu ştii că de fapt ei or vint după ghinars.
Le dai şi lor, dă-i în bruş, că la bloc doară n-or avut prune.
Numai bine, rău la nimeni,
Postări
marți, 30 martie 2010
