Şi iată-mă! Singur, într-o cameră prea mare, prea  impersonală şi prea rece. Ai zice că îi nelocuită. Şi totuşi, aici stă cineva.  Aici stă Cosmin angajatul, Cosmin flămândul, Cosmin obositul, dar nu şi Cosmin omul. Pentru că în luptă de zi cu zi Cosmin omul a pierdut teren în faţă Cosminilor agresivi, care tot timpul cer ceva de parcă totul li s-ar cuveni, de parcă numai natura lor profană ar fi justificată, nu şi a omului. Sufletul parca şi-o pierdut din importanţă.
 
 Ca unui şoarece pus pe rotită, vederea mi-o fost îngrădită de barele roţii, nemaiputând vedea decât nevoia de a mă zbate, de a fugi. 
 
 Şi totuşi, uite că acum în ceasul al 13-lea, o amintire a prietenilor pe care neglijent  i-am lăsat să mă uite,  un film frumos despre ce ceea ce îi cu adevărat important în viaţă, o pală de căldură de la caloriferul crezut  până mai ieri mort,  m-or readus cât de cât pe linia de plutire.
 
 Aşa că,  pentru voi, din partea lui Cosmin omul,  cu ocazia zilei noastre, o melodie găsită pe pagina lui Mordechai.







 La mulţi ani!
 
 P.S. Cică valoarea unui om poate fi dată de suma părţilor sale, dar că numai oamenii cu adevărat speciali  depăşesc suma părţilor lor. Voi ce părere aveţi?
 
 

Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 1 decembrie 2010

Salut lume.

Mă mai cunoşti? Numele de Ortoman mai sună cunoscut vreunei urechi? Perdut am fost şi am fost aflat, sau cel puţin aşa zice Sfânta Scriptură.



De dus am dus-o şi mai bine şi mai rău. Mai mult rău ..da' no, cine mai stă să numere.

Dacă voi m-aţi uitat nu-i bai. Io unu nu v-am uitat...din colţu meu din întunerec v-am citit pe toţi după putere. Să ştiţi că fără voia voastră aţi ajuns să-mi fiţi dragi (s-aude unu în spate: oh, damn, lucky me).

În tot timpu asta am ajuns la concluzia că-s ca un gândac. Orice probleme aş avea, oricât de adâncă ar fi gaura în care mă scufund, fac ce fac şi cumva tot reuşesc să răzbat.

Şi am mai ajuns la concluzia că fără cineva cu care să-ţi împarţi viaţa, realizările sau necazurile, nimic nu are sens.

Aşa că voi aia norocoşii, care aveţi pe cineva să nu uitaţi să multamiti zilnic Domnului pentru asta.

Tot de când n-am mai scris am observat că atunci când eşti cel mai necăjit, când toţi norii stau să se reverse într-o mare de trajnete deasupra ta şi crezi că nu mai ai nici o speranţă, se iveşte ceva care să-ţi aducă zambetu pe faţă şi căldura în suflet.

Anyway, sper să-mi treacă curând starea asta de optimism. Mă deprimă:))

Până atunci, mă duc să umplu o corfă roz cu narcise şi să-mi hrănesc unicornul. Asta

  
   Cu respecte ,

 

date joi, 4 noiembrie 2010

No de azi m-am înscris și io frumusețe de băiat la șofer de românia. Nu că aș  chiar câștiga io mare lucru,  da' oțâră competiție în viață nu strică niciodată.
Așe că rogu-vă de vă miluiți și mai dați cu șoarecu pe link.
No bine? Vă țuc în avans.
http://soferderomania.promotor.ro/

Numai bine, rău la nimeni,

date sâmbătă, 14 august 2010

  Cu toții avem câte un viciu care ne distruge viața și ne împiedică să progresăm. Al meu mă măcina din interior și m-o făcut să pierd multe lucruri frumoase în viață. Atât de viclean și de parșiv era viciul acesta încât se juca cu mintea mea, încurajându-mă să cred că de fapt nu-l am, că nu reprezintă o problemă. Nimic mai fals.
  Vedeți voi,  azi,  în mirifica zi a Domnului (care domn nu știu), o să scriu despre complexul meu. Care îi mai multe de fapt. Și nu vorbesc despre vreun cine știe ce complex comercial.
Îmi place să recunosc sau nu,  eram și sper să nu mai fiu un complexat. De câte ori vroiam să fac ceva ce depășea zona mea de confort, ajungeam până la urmă să mă conving să nu mai fac lucrul ăla. Mintea punea piedici inimii. Știți voi: ochii văd inima cere, peste tot numai plăcere.. Nu-i chiar așa… că între inimă și plăcere intervine mintea care spune: NU NU NU.

   Și cred că și tu ai pățit de astea…

 Cred că și tu ai mers la nunți sau la evenimente unde nu cunoșteai mai pe nimeni. Și ai stat toată noaptea singur, deși la câțiva metri doar, oameni necunoscuți se distrau de minune. Și parcă ai fi vrut să meri să te prezinți și să li te alături. 
Haha….dar mintea îi la post și te pune înapoi în colțul tău.
"Ce vrei să  faci? Să te  duci acolo? Hai că ești caraghios…tu chiar crezi că ăia au chef de tine? Că te primesc? Pe tine? Hai că m-ai făcut să râd…"
Și uite așa îți taie avântul.



Nici nu-ți amintești de când n-ai mai fost la o întâlnire. Și parcă ai vrea să meri. Și ți-i ciudă când vezi câte-un urât cu o frumusețe de fată…Și te gândești că D-zeu îi nedrept.... că doar și tu ai un nas, doi ochi și doua/ trei  picioare…ție de ce nu-ți dă D-zeu o fată ca aia?
Iar ziua când întâlnești o fată faină nu întârzie să apară…și parcă te și place…Căcat, gândești, m-o lovit norocu!”. Dar când vine MOMENTUL,  în loc să-ți urmărești visul, te fofilezi…te scoți cumva…găsești o scuză să pierzi momentul. Moment care s-ar putea să numai apară vreme bună.
Și rămâi tot….. (aici aveam o expresie murdară).




 Când vine vorba de aspirații, de nou, de progres, rațiunea îi o curvă.  Par example era o vreme când se credea că o viteză mai mare de 20-30 de km ucide. Și toți construiau mașini să respecte normele alea de siguranță. Dar unii,  necomplexați, or zis: Ia hai mă să vedem chiar așa o fi? Și surpriză..n-o murit nimeni. Dacă și ei ar fi ascultat de rațiune și în zi de azi meream cu mașina tot cu 30 la oră.

 Dar de azi gata…c’ est finie la comedie.
 De azi încep un lung program de reabilitare. Un proces de decomplexare. 


                           Wanna'  join me?


Numai bine, rău la nimeni,

date duminică, 8 august 2010




Căcat….
...iar îi una dintre zilele alea…nu știu ce să fac…nu că nu am ce să fac, dar nu am chef de nimic… ....durerea pricinuită de alegerile greșite din trecut este imensă....
....bântuit de amintirile trecutului, cu bune și rele, cu greșeli ce s-or dovedit mai grave decât am crezut atunci…înspăimântat de incertitudinea viitorului și de încercările ce se vor ivi în timp.... …Prins între trecut și viitor, prezentul nu găsește hodină..
  ..da….. ...iar îi una dintre zilele alea...
….știam io că nu trăbă să mânc lubeniță cu iaurt și cu topping de cola...


Numai bine, rău la nimeni,

date sâmbătă, 24 iulie 2010

 Tânăr, dăștept, dinți buni (right), angajat, fără obligații, caut gazdă sau colegi de chirie :))
Interesați? ;;)
P.S. în Timișoara

Numai bine, rău la nimeni,

date joi, 22 iulie 2010


 
  •  Ca o bună ființă rațională care este și care se și pretinde a fi, Livia și-o găsit cea mai bună autocaracterizare: aparent identică, mereu diferită. Ca Mărturie stau desele schimbări de id de mess.
  •  În plus, la ofertă și fără tva Livia și-o schimbat blogu deoarece  o venit vara și sufletul și-o dat jos grelele straie ale iernii și albastruvolatil nu se mai preta noilor cerințe.
  • Nu-I cool pentru că nu mi-o zis și mie că și-o schimbat blogul.
  •  ÎI cool că ea m-o încurajat să mă apuc de bloguială...10x Livia
 
 
 
  •  Drept și pe românește vă spui....face niște poze de pici în cur.
  •  Pe blogu lui mi-or dat pentru prima oară lacrimile din două motive simultan: de la mai susul picat în cur mi-or dat lacrimile de durere și apoi mi-or mai dat odată lacrimile când am văzut pozele emoționante.
  •  ÎI cool că mi-o îmbucurat ochii de atâtea ori....multam și lui Alex
 
  
    Oana
 
  •  În căutare de idei despre ce aș putea să scriu eu despre susnumita colegă de bloguială, am dat click pe linkul ei și am rămas cu gura cascată și n-am mai putut cujeta.
  • Care îmi zice de ce am rămas eu cu gură căscată îi dau o piersica:))
  •  ÎI cool că scrie fain și gândește de cele mai multe ori pe  lunjime de undă cu mine..în plus îi plecată pe.. (stați să dau copy paște)...așaa€... Camino del Norte.
 
 
 
 Cabral
 
  •  Cabral reprezintă umanul, întotdeauna dornic să sară într-ajutorul cuiva
  •  
  •  Cabral reprezintă o minoritate dar fără să se poarte ca atare..de cele mai multe ori o dat dovadă de mai mult românism decât majoritatea dintre noi.
  •  Cabral îi cool....punct. Da coolimea îi creste și cu ajutorul posturilor pentru oameni mari;;) Io nu-s om mare că am numai 1.78 m  
  
Ordinarul
  • Deci omu' ăsta-i imposibil...scrie un post cum să vă zic io..ordinar,  despre exact nimica și tot adună 30 de vizualizări...
  • Are omu aista un stil de a scrie și de a-și expune ideile de mă apucă invidia...să nu uităm totuși că-i un blog ordinar >:)
  • Simpatia mea pentru el îi comparabilă cu cea pentru caracatițoiu Paul..deci imensă
  • Și să fie clar pentru unii,  nu dăm nume,  (Observatoru' Independent)  că Ordinarul nu este rău la suflet..ordinar la suflet da...dar rău ba.
  • Îi cool pentru că ui' ce i-o scris un anume Ortoman (cine o mai fi și ăsta): "Nene eşti genial….ordinar de genial". Mie nu mi-o zîs niciodată nimeni cuvinte de aste așe faine :(




Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 14 iulie 2010

Și iată și prima parte din preamult întârziatul post. Iertare măriile și ionii voștri dar tare m-o mai îngrămădit amarnica licență. 
Numai că aț' mai văz’t drac mort și rață înecată? Io nu…așa că iată că, precum, pasărea penix renasc . 
Azi, în 30 ale lunii, o să dau curs promisiunii mele de a scrie despre oamenii peste care am dat buzna pe net. 
Să pornim deci într-o veselie, în ordine aleatorie, deloc preferențială . 
    Începem cu sexul frumos: 
 
Miscellaneous: 
- Cel mai încurcat nume (recunosc că dau copy paste când trebuie să-l scriu)
- Nu îi cool că-i la mine în blogroll
- filantroapă 
- mai amuzantă, mai bună povestitoare și mai inteligentă ca mine, rezultă că o scot din blogroll, deci o sa fie cool 

Aljo 89:
- Sufletu-i bun, da' scrisu' pipărat 
- Îmi plac posturile ei că tăt timpu am un zâmbet diabolic când îi citesc posturile>:)
- Îi cool că o cunosc și offline, deci credeți-mă 

Filip: 
- face din 3 rânduri ce nu fac alții din 10 
- are cel mai fain design la blog și dacă nu cel mai fain cel mai actualizat sigur 
- Dacă Tina îi pretena lui, sigur îi cool 

Mordechai:
- Îl citesc de mai mult de doi ani și tot îs avid de posturi…mai vreau:@)
- Cel puțin genial
- Ideea că ar fi cool îi o axiomă.. 

Groparu:
- Cel mai bun golfer (în mintea lui)
- Mai amuzant decât amuzantul în sine 
- Are ceva ce orice bărbat cu mințile în cap ar vrea să aibă: furia vișinie 
- Clujean, deci ardelean deci cool Următoarea parte pe luna viitoare….adică de mâne încolo. 

Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 30 iunie 2010

         A.S. Multă vreme o trecut de când nu ne-am mai scris. Io v-am cetit în continuare și poci să vă spui cu mâna pe inimă că tare mi-o plăcut ce-ați mai gândit.

        De când m-am apucat de proiectul ăsta, care este “La noi în Ardeal” am căpătat o nouă identitate..cea online. Aici îs Baci, Ortoman Baci(scuze, nu m-am putut abține :D). 
        Și și aici ca și în viața reala am găsit oameni care gândesc pe frecvența mea, oameni simpatici, care nu contenesc să mă uimească cu cugetări sau abordări la care io nu m-aș fi gândit. 
        Tot aici am învățat să-mi mai văd lungu nasului, cum zice taică-mi-o . Aici am văzut bunătatea pusă în practică (teoria o știam de mult), aici am văzut sensibilitate, am văzut solidaritate. 
        De aici am descoperit că uneori și eu îs un ticălos pentru modul în care reacționez la unele situații. Da, chiar și eu. Și asta uneori numa' pentru că ăsta era singuru mod de a reacționa pe care-l știam. 
        Dar lucrurile aflate aici mi-au îmbogățit și viața din spatele tastaturii și de aceea țîn să vă mulțumesc: Mulțam fain! :) 
        No..Amu și aici vreau să vă întreb: Vouă cum v-o influențat viața online pe haia offline?

P.S. M-am hotărât ca mâne sau poimâne să scriu despre oaminii pe care i-am găsit pe veveveu. 

Numai bine, rău la nimeni,

date luni, 14 iunie 2010

      Deşi până azi după informaţiile mele creieru-mi însuma un singur neuron şi ăla şchiop, se pare că m-am înşelat. Şi se mai pare că aşişderea pământului şi creierul meu are două emisfere, deci doi neuroni :D Şi ba mai mult cică şi funcţionează amandoaua. Nu mă credeţi...unii care mă cunosc poate zic: n-ai cum, şi dacă ai un neuron, e cu unul prea mult pentru tine. Da' eu nu mă las, mă, nu mă las..că am dovade..sau dovezi? :D (neuronu' şchiop îi responsabil de greşeala dinainte)
Cum zice pretenu' meu din republica..nu sovietică socialistă..ci Moldova, Iaca:




Cu cât avansezi în text, cu atât noul "alfabet" îţi apare cunoscut.
Super interesant.

DACĂ REUŞEŞTI SĂ CITEŞTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL LE VA DESCIFRA PE CELELALTE.


0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N


N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU


7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4


V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51


5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R


1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54


C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713:


D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U


UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51


M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.




Dacă îl Citeşti Şi-l Înţelegi, Eşti Inteligent(ă) Şi Ai Emisfera Stângă


Dezvoltată.

Deci, voi? Cum staţi cu emisferele?

date miercuri, 9 iunie 2010


imajine de aici

   De când am venit acasă am dat în boala nevestelor aflate la a doua-şi treia tinereţe sau cum ar zîce englejii, middle aged women. Şi anume mă uit pe la emisiuni gen Copchii vs. Părinţi, sau invers. Cin’ se uită ştie despre ce-i vorba. Cine nu, nu.


  Şi emisiunea asta m-o făcut să mă gândesc la situaţia mea.


  Io cu a mei şi de obicei cu oamenii maturi mă-nţăleg foarte bine, în special cu doamnele:)) Îi ajut pe la treburi, cu ce pot şi ei mă ajută la rândul lor cu ce pot. Şi treaba mere ca unsă. Asta în 98% din cazuri.


  Mai rămân 2%, nu? Ai bate-o Doamne matematică!


  În 1% din cazuri neuronul meu şi ai părinţilor pedalează câteodată în direcţii opuse..şi în plus ăsta al meu fiind mai rebel din fire pedalează în direcţii pe care ei le consideră ca fiind cu acces interzis..şi nici nu face semn cu ... când ia curbă brusc. Treaba asta pentru ei îi de neconceput şi încearcă să mă ghideze îndărăt pe drumul pe care îl consideră asfaltat. Şi în 99% din cazuri îi ascult pentru că aşa trăbă.


  Însă în 1% din cazuri ideile lor îmi amintesc de cele sfinte şi mă fac să mă crucesc mai abitir ca popii la hram. Mă, deci îs atât de..,nu aiurea..stai...ca nuca în perete, ca şaua pe ghibol, ca Boc in guvern. N-ai cum să fii de acord cu ele. Atunci când se întâmplă asta şi încerc să le explic că nu şed lucrurile chiar cum le văd ei, mă lovesc de următoarea replică: „Sîntem părinţii tăi, ar trebui să ne asculţi, că ştim mai bine, nu-ţ vrem rău’!”. Ştiu că nu-mi vor rău, păzască sfântul, da’ calitatea de părinţi nu le dă şi calitatea de atotştiutori. Şi mai ştiţi vorba aia: “Orice om greşeşte”? Greşit..ei nu. De ce? Pentru că, deoarece şi de aia...sunt părinţi.


  Io unu n-am reuşit să trag o concluzie obiectivă..nu ştiu...


  Voi ce credeţ? Îs părinţii zei? Părinţii nu greşesc, numai copiii? Şi pe de altă parte...au dreptul copiii să reproşeze ceva ălora care şi-or sacrificat o parte din viaţă să-i aducă pe lume şi să-i crească?

date duminică, 30 mai 2010

  La noi în Ardeal îi vreme faină. Soarele mângâie puii de găină care numa ce şi-or început viaţa. Am asistat la naştere. Nu ştiu cum pot puii să spargă coaja groasă a oului, că doară când ies nici nu pot să-şi ţină capul sus, aşa-s de moi...i-o fi ajutând careva..

 
 Ar ieşi şi iepuraşii pe afară, da-s prăpădiţi şi să pierd.
Îmbătaţi de libertate ar tot mere şi n-ar mai ştii pe unde să să întoarcă.



Scuze...ăsta nu-i iepure...:)) poate numa' cu juma de normă..
Acum, iepurele..

 

  Verdele îi noua culoare la modă... nu roziu...rozul o rămas departe, la Timişoara. Natura nu ştie decât verde. Viaţa îi verde şi verde-i lumea toată. Chiar şi albastru ceriului îi străjelit de frunzele verzi ale viţei de vie. Ici colo, marea verde îi întinată de infamul cenuşiu al asfaltului. Aici timpul curge altfel....are ritmul lui propriu. Are ceva ce vărului său de la Timişoara aproape că îi lipseşte cu desăvârşire...răbdare. Atât de multă răbdare are de mă plictiseşte. Îi greu să faci nimic...nu ştii când îi gata. Nimicul îi continuu. 
  Căcat...îs trezit de tri ceasuri şi deja nu mai ştiu ce să fac, aştept sara. Pe deasupra îi şi sărbătoare...prea multe sărbători, pe bune. Nu poţi să mai lucrii nimic.. 
  Timişoara îi departe...la vreo 215 km mai exact. O perioadă va rămâne acolo. Încep să-i simt lipsa.. 

  Din Ardeal, de la linişte (prea muuuultăă) şi verde,

 Vă salută 

date luni, 24 mai 2010




     Azi am găsit pe wwweu o chestie amuzantă, atât de amuzantă de nu puteam să fiu aşa de zgârcit să n-o împart cu voi. Uite imaginile cu pricina. Sursa nu le-o cunosc..



Prima..>:)


După prima urmează, logic, a doua.. Mai logic de atât nu se poate, nu?


Hai şi cu a treia..


A patra nu să dezminte..


A cincea ne învaţă ce-i călcatu' gratis


A şasa  îi delicioasă..



Astea-s alea şasă întrebări de m-or făcut să mă dau de-a dura, de făcea mişto Azor de persoana mea..
Probabil ca le-aţ mai văz't...Poate ca nu vi să par cine ştie ce...
Da' mie mi-or placut...aşe ca na-vă!

date miercuri, 19 mai 2010




 Azi cred că



 În rest


  

Numai bine, rău la nimeni,

date sâmbătă, 15 mai 2010

  Poate unii v-aţi mai întrebat ce se mai întâmplă în viaţa Ortomanului.. şi dacă nu v-aţi întrebat io tot vă zîc.
  Deci am făcut:
- am  scris prima mea carte...de-amu îs scriitor...no bine no...de fapt era licenţa.
- dimineaţa o fost soare şi sara o plouat,  aşe că aproape în fieşce zî m-o udat...semănăm cu englejii, bine, nu la portifele. 
- mi-am încălcat principiu de a nu-mi face planuri, făcându-mi planuri care oricum nu s-or împlinit.
- am fost asară în Rai şi l-am văzut pe Ghici cine... pe meniu era trecut sex pe plajă, orgasm,  iad cu ghinars rusesc... cică dacă ajungi în Rai eşti mântuit, însă faptele mele săvârşite în locul cu pricina tind să cred că mă îndreaptă spre subsol.

Voi ce mai învârtiţi?

Numai bine, rău la nimeni,

date vineri, 14 mai 2010







Draji fraţi şi surori,



  Vin vremuri grele. Datorăm asta preaiubitei noastre guvernări care este mama lor a dracu, lovi-l-ar păduchii pe 1 m jumate.
  Din cauza asta am trecut pe regim strict de mentenanţă şi de autoprezervare. O intrat în acţiune instinctul de castor aflat în pragul iernii....am trecut la făcut provizii, până ne mai permitem.
  T.V.A.-ul va fi scos parcă din scenariile holiudiene şi asta în condiţiile în care pensiile vor scădea. Ei nu vă năcăjiţi..va şi creşte ceva...IMPOZITUL
 Prin urmare, am cumpărat pate, peşte şi carne. Atenţie, însă...la conservă. Am făcut provizii şi de hârtie igienică, că de....se măreşte TVA-ul.
 Vă sugerez cu pretenie să faceţi acelaşi lucru..Nu vă jucaţi cu criza...Nu vreţi să rămâneţi nici fără mâncare, d-apăi fără hârtie igienică.

Cu drag, 
Un ardelean lovit de guvernare  

Numai bine, rău la nimeni,

date luni, 10 mai 2010

     Noi oamenii moderni suntem animale de turmă. Dar nu orice animale. Drumul către vârful lanţului trofic nu o fost uşor..nu am avut un start tocmai bun…nu am avut blană groasă să ne apere de frig, nu am avut copite să nu ne îngheţe picioarele în iernile geroase…nici aripi nu am avut să zburăm din calea pericolului….căcat,  nici nu ştiam prea multe atunci…dar am învăţat - de la natură, de la cer, de la celelate animale..şi una dintre animalele de la care am învăţat o fost maimuţa. De la ea am învăţat puricatul. Scarpină-mă pe spate că după te scarpin şi eu. Ajută-mă, scapă-mă de problemă că va veni şi rândul meu să te ajut….

   Miile de ani de evoluţie ne-or transformat din simple animale de turmă în animale de turmă cu pile.
 Fiecare dintre noi cunoaşte oameni, care la rândul lor cunosc alţi oameni etc. etc. Care oameni au slujbe ce le acordă anumite privilegii , mai mari sau mai mici. Privilegii de care orice om poate să aibă nevoie.

      Şi aşa apar pilele…

  Definiţia din dex accentuează cuvintele illegal şi abuziv.
“Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ♢ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva”.
 Acum desigur că din punctul de vedere al legii toţi ar trebui să fim egali şi că din punctul de vedere al celor care nu au pile, cei care apelează la astfel de soluţii îs nesimţiţi.

 Mulţi se plâng că România îi plină de corupţie, că dacă vrei să obţii o slujbă bună trăbă să ai pile. Toţi zic că ar trebui să se facă ceva, dar nu fac nimic concret. Toţi urăsc pilele, dar le folosesc bucuroşi când li se dă ocazia.. Urâm nedreptatea când ni se face nouă, urâm să vedem că alţii fac lucruri pe care noi nu putem sau nu avem voie să le facem. 

 Dar ce facem când avem o pilă? Când avem puterea să sărim peste cozi, să ocolim birocraţia greoaie, când putem să economisim timp şi bani? Câţi dintre noi ar mai vrea să fie corect faţă de ceilalţi? Câţi dintre noi ar sta ore bune în trafic dacă tot ce ar trebui să facă ar trebui să pornească o amărâtă de sirenă? Câţi dintre noi am evita să umblăm în interes personal cu maşina de la firmă fără să raportăm? Eu unul nu. Îs multe, dar nu ipocrit. Eu folosesc pilele când le am..Poate că îi greşit, poate îi imoral, dar am o viaţă şi al dracu dacă o s-o petrec stând la cozi după alţii..nu când am altă opţiune.
 Dacă unu îi şchiop şi nu poate merge iar eu am picioare de alergător, la ce bun să mi le leg? Nu ar fi atunci incorect faţă de mine?

Voi cum procedaţi când aveţi posibilitatea de a apela la o pilă? Puteţi arunca voi prima piatră?

Numai bine, rău la nimeni,

date vineri, 7 mai 2010

   imagine de acia
   
  La noi în Ardeal şi cam peste tot în România (mai puţîn la moldoveni că ăia o ard ruseşte) limba străină la modă îi engleza. Pe tăte coclaurile ai şansa să auzi pe careva cum ciripation în  ingliş..o să auzi despre "snout"  la  Căpăţâna Porcului (Braşov),  despre "diarrhea" pe la Căcăcioasa (Vâlcea),  o să vă lăcrămeze ochişorii din cauza "reek-ului" din Pârţeştii de Sus si de Jos (Suceava),  "you will loove"  Măciuca (Valcea),  o să vă simţiţi  "relieved" după o vizită la Buda (Ilfov),  o să fiţi "amazed" când careva din maşina voastră o să zică: Ui' Teţcoiu(Dâmboviţa), o să fie o alejere dificilă când te întreabă muierea: ce zîci? Cocoşeşti? (Alba). Sau poate vrei "to visit" Timişoara. Şi domnilor dacă nu găsîţi "interesting" nici una dintre locaţiile în care puteţi să daţi frâu limbii engleze, atunci îs sigur că "you'll like very" muci  Fututa (Sibiu).

Un oarecare sondaj  ne poveşteşte că 10% dintre români ştiu foarte bine limba engleză. Io, la sugestia pretenului Cornel, vă propun un test oral;;) Doar oral, nu şi porno.

Care poate ceti în engleză următoarea frază îi mai şmecher decât şmecherii, adică  "cool".
  Three witches watch three Swatch watches. Which witch watches which Swatch watch? 
Uite şi varianta în limba strămoşască:  
 Trei vrajitoare privesc trei ceasuri Swatch. Care vrajitoare priveste care ceas Swatch? 

Hehe....na că v-am încuiat....ceeeee? Stai..Mi se spune în căşti că cineva o şi zîs corect...ei Sfinte Căcat..Am eu ac de cojocu' vostru>:)
  Three switched witches watch three Swatch watch switches.Which switched witch watches which Swatch watch switch?  
Varianta în limba strămoşască:
 Trei vrajitoare transsexuale privesc trei butoane pe ceasuri Swatch. Care vrajitoare transsexuala priveste care buton de ceas Swatch?. 
 Asta-i variantă mai perversă:D Pe asta sigur fetele duse la biserică nu o vor putea-o zîce.


<<< rojer, rojer >>> Î:Ceeee? R: Iar o zîs... Î: Cine? R: O fată.. Î:Un'e? R: Pe trepţi la beserică... Pfuaaai...scoatem artileria grea..voi v-aţ' vrut-o.
 Three swiss witch-bitches, who wish to be switched swiss witch-bitches, wish to watch three swiss Swatch watch switches. Which swiss witch-bitch who wishes to be a switched swiss witch-bitch, wishes to watch which swiss Swatchwatch switch? 
 Şi varianta în limba strămoşască:.
 Trei curve vrajitoare elvetience care doresc sa fie curve vrajitoare transsexuale elvetience, vor sa priveasca trei butoane pe ceasuri elvetiene Swatch. Care curva vrajitoare elvetianca - care doreste sa fie curva vrajitoare transsexuala elvetianca - vrea sa priveasca care buton de ceas Swatch? 
    Asta ultima mă gâdilă la corason şi nu numai:))

No, mă culelor şi culilor...aţ putut zîce? Pun pariu pe o bere* că nu...
Zîceţi lume: câtă engleză ştiţi? 


Disclaimer: În cazul în care pierd pariul, câştigul  pariului va fi obţinut la o dată pe care v-o voi comunica ulterior...cam pe când am bani...eu unu nu m-aş baza pe berea aia :-"



Later edit: În urma unei sesizaţii am aflat că nu există  localitate cu numele Fututa, cel puţin sigur nu în Sibiu..Dacă nu daţi de Fututa, din punctul de vedere ortomănesc nu rămâne decât o soluţie: Labaşinţ (Arad).

Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 5 mai 2010

Azî îi lunea. Ieri n-o fost luni şi o fost mai fain.
        Ieri sară m-am întors dintr-o excursie  foarte faină. Sper că în perioada asta de nepostare să nu-mi fi chierdut bruma mea de cetitori (nu mereţi mă la alţii mă..adică mereţi da' mai haidaţi şi înapoi:D).
Iniţial m-am gândit să scriu un super post în care să vă poveştesc în detaliu despre ce am văzut io pe acolo.
       Dar ar fi fost prea lung şi am auzît că o poză face cât o mie de cuvinte..aşe că vă poftesc la un fotopost...şasă pereche la 10 lei.

Întâia şi prima oară vă dezvălui locaţia drumeţiei ca să înţălejeţi contextul socio-istorico-geografic în care ne aflam

 
 

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Aş mai avea un singur dor:
Eu calea vinului s-aţin,
Să-l beau pe tot... şi-apoi să mor!
  



Drumurile care duc spre credinţă poartă acelaşi nume toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun.
(Nicolae Steinhardt)



  
Sunt două feluri de a-ţi trai viata. Unul de a crede că nu există miracole. Altul de a crede că totul este un miracol. (Albert Einstein)




  Să nu pierdem nimic din trecut. Cu trecutul se clădeşte viitorul. (Anatole France)




M-am întâlnit şi cu Rejele Decebal şi ui' ce mi-o zîs că i-o zîs lu' Coşbuc
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.




Am dat agitaţia oraşului de la câmpie liniştii oraşului dunărean,  căldura asfaltului încins pe răcoarea malului Dunării. Atunci,  acolo  am zîs: My kingdom for a boat! 
 


      Rezultă că deci şi prin urmare io am petrecut un 1 mai superb  şi sper din tăt sufletu' că şi voi v-aţi distrat care pe unde şi cum aţi ştiut.
 

P.S. O poză de drum bun:D



Numai bine, rău la nimeni,
 

date marți, 4 mai 2010




Mâine  plec de tot, departe de tot, de tot ce-am avut, dar am pierdut .


Mâine nu o să mai vreau să ştiu că există noţiunea de mâine, mâine o să spun az'  nu.



Mâine merg la Orşova să văd Dunărea, să mă relaxez, să fiu copchil, să mă bucur de sare, zahăr şi grăsimi, să mă bucur de plimbări, să uit de obligaţii şi de nevoi..


Voi ce faceţi de 1 mai? Sper să nu staţi în casă, să munciţi sau să fiţi supăraţi. Şi asta nu pentru că ar fi 1 mai, ci pentru că viaţa merită trăită.



Numai bine, rău la nimeni,

date vineri, 30 aprilie 2010

  Noaptea de 29 aprilie nu înseamnă probabil nimic special pentru tine. Doar una oarecare, plină de sforăituri şi hodină. Însă pentru mine, noaptea cu pricina o fost de pomină. 
 Seara o fost obişnuită...banală. Io la calculator şedeam şi încercam să găsesc un subiect interesant pentru blog....glumesc..eu am tătdeauna idei:> Muzică în surdină, conversaţii monotone pe net. Nu era nici un semn care să prevestească ceea ce avea să urmeze. 
 Însă pe măsură ce noaptea îşi intra în drepturi eu nu puteam să adorm deşi aş fi vrut. Şi m-am sucit prin pat, m-am zvârcolit, şi iar m-am sucit, da’ dejaba. 
 Aşe că dacă tăt n-am putut dormi m-am hotărât să merg într-o locaţie să consum şi eu nişte lichide (dacă mă înţălegi). Băi frate şi am băgat 500 ml de tărie la alegerea angajaţilor localului, m-am scăpat şi la nişte intraveninoase (şşştt). Şi când eram mai ameţit mi s-or alăturat şi vreo patru boboace să-mi ţină companie, vreo trei ore. Dar cum tătdeauna apare cineva mai interesant, m-or părăsît. De acolo am plecat numa dimineaţă, pe jos pentru că nu eram în stare să conduc şi taxiuri din pix. 

 Ş-acum când citeşti rândul ăsta probabil te gândeşti: “Ui’ la fraeru ce noroc o avut..ce fain de el..de ce numa’ fraerii au parte de nopţi dintr-astea?” 

Dar te înşeli. 
 N-am putut să dorm din cauză la o alergie care mi-o blocat respiraţia pe nas şi mi-o umflat ochii ca cepele. Locaţia era spitalul de urgenţă. Lichidele intraveninoase or venit sub formă de perfuzie plus alte seringi cu substanţe medicinale….la alegerea doctorilor. Boboacele erau studente la medicină aflate acolo într-un feliu de practică şi m-or părăsit pentru unu’ care era tăiat cu cuţitul la cap. Şmecher el...să-mi sufle studentele. Şi am plecat ameţit de la perfuzie pe jos până la cămin. 

Ce noapte de pomină...mai vrei să fi fost în locul meu?

date

poză luată de la nea Goagăl
  
Afară-i noapte…. Peste tot şi peste toate se lasă tăcerea, întunerecul. Oamenii se retrag încet, încet acasă, trăgând zăvorul în urma lor. În cameră întunerecul îi alungat de lumina palidă a lampaşului care arde chibzuit petrolul. Soba aruncă fulgere de lumină prin plita crăpată demult. Ar repara-o bătrâna ce stă pe laiţă da’ nu mai poate...şi copiii nu vin numa’ când îi sărbătoare. 
 Afară pe înaltul ceriului domneşte luna plină...ah luna!! Vara cumpănită a Soarelui, martoră a atâtor poveşti de dragoste şi de partide de amor furişate. Atât de lăudată de poeţi ca sfetnic, ca tăinuitoare, ca protectoare a iubirii. 
 Doi tineri, un el şi o ea şed pe bancă. El îi în vacanţă la bunici, iar ea de prin partea locului. Frumoşi amândoi...el îl plagiază pe Eminescu, luând în numele lui versurile marelui poet. Ea îşi dă seama de fapta băiatului da’ îl place şi îi face jocul. Se preface uimită de talentul lui. Zâmbeşte divin şi-l roagă să-i mai spună despre noapte, despre lună şi despre iubire.. 
 Departe vântu’ duce prin frunzele copacilor rugăminţile băiatului: hai iubito să plutim cuprinşi de farmec, sub lumina blândei lune, vântu-n trestii lin foşnească, unduioasa apă sune! 
 Magia cuvintelor lui de iubire poartă luna în codrurile cele mai dese şi întunecate, în bârlogul fiarelor şi în inima vânătorilor şi a ciobanilor. Natura întreagă freamătă la vestea unei noi iubiri.




P.S. Pofta de poveşti mi-o venit după ce am cetit povestea "duhul fructului de gingko".

Numai bine, rău la nimeni,

date miercuri, 28 aprilie 2010

UITE  ştirea cu pricina.
Concluzii de bun simţ (zic io): 
-Se pare că cenuşa, de acum, celebrului vulcan Eyjafjallajokull o pătruns şi la creierii administraţiei urbei noastre care nu o găsît nimica mai bun de făcut decât să stîngă lumina la 12 în ditamai Complexu'.
-Probabil mai puţin de 5% din studenţi dorm înainte de 12 pm. Pe principiul că dacă te culci cu găinile o dată te mai culci şi a doua oară.

-În ultimii doi ani or fost pline cinematografele de filme apocaliptice,  dar nimeni,  nici Nostradamus n-o prezis că o să mă plimb printr-un complex pustiu, întunecat.

-Doamnelor şi domnilor, stimate domnişoare ne-o lovit năcazul sub formă de:  interdicţie, restricţie, interzicere, excluziune,  opreală, opreliste, oprire. Sfârşitul îi aproape.
-Cei care staţi în complex în Timişoara ştiţi deja care-i baiu. Şi plângeţi. 
În afară de cazul în care faceţi parte din asociaţiile alea de studenţi care or cerut şi ele năcazul ăsta pe motiv că nu au linişte să înveţe...sărăcuţii de voi..după ce terminaţi să vă plângeţi de milă vine mami să vă cetească o poveste şi să vă copere.

-Dacă unii au dreptul să înveţe şi eu am o dreptul să mă recreez cu pretenii noaptea cu o bere în mână, pe o muzică bună, alături de alte câteva sute de oameni ca mine. 
Adică tineri, în viaţă.
-Pe lângă barurile  "producătoare de zgomot" or închis şi boltele, shawomăriile, fast-food-urile. Pentru orice student cu capu pe umeri la 12 noaptea distracţia abia începe.
Sau foamea...şi nu mai îi nimic deschis pentru o gustare nevinovată.

 Unde mai beau eu bere maică pe la 1 dimineaţa când îi răcoare afară şi poţi să fii visătoriu?   De ce să mai vii mă absolventule de liceu la Timişoara la facultate? Du-te frate în altă parte că aici e reguli inumane.
Îmi pare rău dragilor...trebuie să fim tari. Să sperăm că nu va ţine mult.



Numai bine, rău la nimeni,

date sâmbătă, 24 aprilie 2010

De azî înainte voi fi necruţător cu:
* oamenii care se poartă urât fără ca io să le fi făcut ceva în prealabil
Pedeapsă: le dau ignore la fraeri.
* oamenii care merg încruntaţi pe stradă (ca mine)
Pedeapsă: nu le zâmbesc nici io, na! Şi împotriva proprie-mi încruntături o să aplic o terapie cu zâmbete..la 5 minute un zâmbet..ca pauzele lu' ăia de lucră la drumuri.
* procomuniştii
Pedeapsă: vă fac io o ofertă...dacă nu are cine să vă dea porunci absurde şi să vă oblige să faceţi lucruri în interesul lui...ce să fac...mă sacrific io.Vă satur io de tiranie şi dictatură..parol.
* fetele/femeile/ cu fiţe
Pedeapsă: vă tund. Hai mă fetelor că tund fluumos :D >:)
Pe bune. Să vedem dacă vă mai arde după aia de aere.
* ăia/ alea care se poartă urât cu copiii lor.
Ăştia îs un caz special. Merită comentat oţâră. 
Azî când am ieşit iară la promenadă (să fiu io dacă  mai ies) m-am împedecat de un copilaş care fugea şi s-o aruncat în persoana mea. Copilaşu numai ce se ridicase mai înainte dintr-o altă trântă şi fugea de măsa pentru că asta în loc să-l ajute să să ridice şi să-l alinte cu treburi gen lasă că bate mama asfaltu, l-o înjurat şi vroia să-l bată. 
Şi am vrut să-i zîc: "Tu p...ă, ce ai tu cu copilu? Ce vină are el că tu nu te-ai gândit în momentul concepţiei la urmări...ş.a.m.d."
Da ' nu i-am zîs..pentru că societatea m-o învăţat să nu mă bag în treburile altora.
Pedeapsă: ca la chineji...sterilizare...nu meritaţi să aveţi copii bă mastrapungilor şi mirandolinelor!!!

Sfatu' meu pretensc îi să vă băgaţ'  minţile în cap.Faceţ'  bine şi cotiţ-o înapoi pe calea hai'dreaptă. Nu vreţi să vedeţi un ardelean nervos.

Carrefull now, my PEN IS  big.

Numai bine, rău la nimeni,

date vineri, 23 aprilie 2010



Azî mă preîmblam printr-unu din supermarketurile timişorene. Şi mă simţeam pierdut, mic şi insignifiant. Aceeaşi senzaţie pe care mi-o mai dă  numai şcoala.
Şi în toiul promenadei mele am auzit următoarea discuţie:
-Bine era când era Ceauşescu ăsta.....aveai un singur produs,când era...dacă era îl luai şi gata...
-Da, aşa-i.....prea multe alegeri în ziua de azi..
Cei care vorbeau aşa erau doi oameni soţ şi s-o-ţie Dumnezău, oameni de vârsta părinţilor mei şi poate şi ai tăi absolvenţi ai comunismului, masteraţi în plecarea capului şi doctori honoris causa în "Metode şi tehnici de supravieţuire sub dictatura comunistă....şi mă doare. Mă doare că i-a îndobitocit într-atât de mult comunismul încât nu numai că nu mai îs în stare să facă alegeri, da'  pe deasupra se mai şi tem de ele...
Şi prima reacţie îi să încerci să-i schimbi, dar adevărul îi că o mentalitate se schimbă foarte greu, ia timp şi în cazul în care reuşeşte aşa cum le-o ieşit comuniştilor îi de cele mai multe ori ireversibilă.
Nădejdea îi în noi...să nu uităm niciodată plăcerea de a alege, puterea de decizie.Să nu lăsăm niciodată ideea că o mână de fier îi mai bună decât diplomaţia să ne otrăvească minţile.
Să nu uităm democraţia. Căci nouă nu ni-i frică de alegeri, măi oameni mă....nu-i aşa?

Numai bine, rău la nimeni,

date