La noi în Ardeal

Vezi mai multe video din Muzica

Azi îi 19 martie. Îi soare şi cald, plăcut. Suntem amândoi pe o terasă, îmbătându-ne cu lumină. Soarele te prinde bine. Somnoroşi încă, savurăm o cafea. Tu porţi haine deschise, în culori calde, parcă sărbătorind primăvara. Eu sunt îmbrăcat în culori închise, sumbre. Încercând să evit soarele, stau în umbră.

Îmi povesteşti despre ferma ta de pe facebook şi despre cadourile virtuale pe care prietenii tăi virtuali ţi le-au făcut. Pe lângă noi trece un copilaş şi zâmbeşti jumătate de oră. Îţi aminteşti despre un căţeluş pe care l-ai văzut aseară şi faţa ta se inundă de bucurie. Ce puţin îţi trebuie să fi fericită!

Inocenţa ta mă intrigă. Frumuseţea ta mă fascinează. Bunătatea ta îmi stârneşte invidia. Tânjesc din toată inima să fiu ca tine, dar nu pot. Lumea mea e plină de îndoieli, de căi greşit alese. Mi-ar plăcea să îmbrăţişez lumina dar mi-e teamă. Întunericul îl cunosc...dar lumina nu.

În China, din cauza poluării, se nasc doi copii cu malformaţii din cauza poluării. O femeie moare din cauza complicaţiilor la naştere. Un imigrant ajunge în Marea Britanie, obosit de drumul lung pe care tocmai l-a parcurs. În România două femei sunt bătute. Un om, undeva, moare din cauza infarctului miocardic. Şi toate astea la fiecare minut care trece. 
Dar tu nu ai de unde să şti. În minutul ăsta, tu eşti încă fascinată de copilul acela.

Iar eu cu fiecare minut sunt tot mai fascinat de tine.


Numai bine, rău la nimeni,