Postări
La noi în Ardeal, oamenii nu să mânie unii pe alţii prea uşor. Ardelenii îs oameni deştepţi, iar oamenii deştepţi nu le au cu certurile. Ardelenii îs molcomi, vorbesc rar şi apăsat să-i înţăleagă lumea.
Odată într-o vară, dintr-un sat de pe valea viselor am fost martor la cearta asta:
“-Mă Iuăn, io am ceva să-ţ mărturisăsc.
- No, da’ cum. Şezi numa’ acia pe butuc să merg la Boltaşu după o fele de ghinars dintr-aia de mere.
- Lasă-l mă Iuăn în păcate de ghinars. Că trăbă să-ţ zîc amu’ia’ni.
- Mintenaş, mă, ogoaie-te...tăţi vă grăbiţi care-încotro...las’ că nici Dumnezău n-o făcut lumea răpide, ba nici măcar într-o zî. Las’ s-aduc ulei la motor, că după ce gust ceva parc-aud mai bine.
- No adă...
(Peste zăce minute)
-No mă, auz’ care-i treaba..
- Aud, Doamne-ţ mulţam...
- Mă eu cu muierea ta am păcătuit mă...Ne-o-mpins păcatu’
- Ce???????? Nu pot să cred….
- Iartă-mă Ioane, acuma fapta-i consumată, taie-mă, bate-mă, fă-mi ce-i vrea..
- Nu pot sa cred…Numa’ acuma?.. Io cu Măria ta de când ne iubim...
- Zău? Mărie, Mărie...Tăt omu’ mai are o coastă de drac, da’ bag sama că tu ai mai multe.
- No lasă mă Dragomire, că n-a fi nici dracu aşe de negru cum îl crede lumea.
- Asta aşe-i. Ce-o fost, o fost. Ce va fi, numa’ Cela ştie. Ia dă-mi şi mie ghinarsu’ ăla atuncea, că-i păcat de el să să prade. El n-are nici o ghină.”
De-aş putea fi şi io aşa ai bine ar fi. Da’ nu pot. Nu mai pot…
Ardeleanu’ tace şi rabdă, dar şi când se împle paharu’, să fugi mâncând pământul, să te duci unde vezi cu doi ochi. Aşa că fugiţi voi profesori îngâmfaţi care vă credeţi zei, voi oameni netrebnici ce întinaţi primăvara cu nesimţirea voastră.
Şi de nu puteţi fugi, mereţi..învârtindu-vă, unde şi-o dus mutu iapa..Să nu vă mai vadă neam de neamu’ nostru..
No, bine?
P.S. Io-te ce urât se ceartă alţii
Numai bine, rău la nimeni,
joi, 25 martie 2010
25 martie 2010 la 18:44
mah io acuma te gasi...si tare-mi place...:))