La noi în Ardeal

Îndreptar în nşpe paşi

La generală fructele îs întrebate: Măi copchii, voi ce vreţi să vă faceţ când sînteţi mari?  
- Portocala: Eu vreau să mă fac fresh de portocale.  
- Roşia: Eu vreau să mă fac pastă de tomate.  
Tăte zîceau câte ceva numa’ pruna zîmbea de parc-o descoperit roata.  
- Tu ce vrei, prună, să te faci când îi fi mare? Întrebă Dascălu  
- Io vreau să mă fac ghinars:D


Unu’ (1). În sfârşit ai reuşit să-ţ iei concediu. Nu o fost ăl mai bun moment, dar se descurcă ăia şi sînguri cu proiectele alea cu Google-ul, că doar nu poti tăt timpul sa fii acolo.

Duoi (2). În naivitatea ta, încă mai crezi că ăsta o să fie un concediu de hodină. Nimic mai fals. Mai rău, nopţîle alea pierdute la nebunii, îţi afectează gândirea şi decizi să meri la ai tăi, la ţară în Ardeal, crezând c-o să şezi toată zîulica la soare ca o plotoagă şi o să contemplezi universu’. Ciuciu.

Tri (3). După tri ore de fiert în chestia pe care numai tu o numeşti maşină ajungi acasă.  
După alte tri ore gaţi tăte subiectele de conversaţie şi pentru că ai o mâncarime undeva întrebi ce mai îi de lucru pe acasă. Atât ţ-a fost….

Patru (4). Pentru că orice acţiune are şi reacţiune, săptămâna ce urmează o petreci încercând să depăşeşti recordul mondial la statu’ în genunchi. Motivul? Ai tăi, buni psihologi, or dedus că tu vrei să-i ajuţi la treabă, ca un bun copchil ce eşti. Şi tu, nu că ai fi, da’ mai mult de ruşine, îi ajuţi la adunat prune.

Cinci (5). Io şed şi beau bere cu pretenii pe terasă. Tu încă aduni prune.

Şasă (6). Prunele, după ce îs adunate se bagă în saci de nailon pentru transport. Dar tu abia amu' afli asta.

După o săptămână de dezvoltat muşchi în zone pe care nici nu ştiai că le ai, îţi petreci prima zî de stat în picioare cărând prune cu binecunoscutul Iuăn a’ lu’ Tarcău. Care Iuăn vine cu căruţa. Care Iuăn, beat fiind, o ajuns la destinaţie, numa’ datorită calului care o luat toate deciziile de pe traseu.

Şepte (7). Amu’ trăbă să bagi prunele în buţî să fermenteze. Asta dacă le-ai încheiat...pe buţî. Da’ cum ai tăi or plecat ieri,  la o rudă în Moldova, tu n-ai de un’e şti. Aşe că le pui la încheiat. Când reuşeşti să bagi prunele în buţî bagă şi oţâră zahăr...da’ numa' dacă or fo’ prunele mai verzî.

Uopt (8). Prunele încet, încet încep să fermenteze...care fermentaţie durează hăt până-n toamnă. Treaba ta deocamdat' îi gata.

Te-ntorni la lucru mai ostenit ca niciodată.


 Numai bine, rău la nimeni,