La noi în Ardeal

Îndreptar în nşpe paşi

Unu’ (1). Te uiţ la ceas: îi ora cinci la şasă după-masa. În cinci minute începe slujba…sau ar trebui. Cu siguranţa unui mechanic de tren care ştie că fără el nu pleacă trenu, aşe şi tu şti că n-are cine face slujba fără tine…deşi le-ar place multora. Aşe că nu te grăbeşti…la şasă fără trei minute pleci.
Duoi(2). Pentru că eşti un om practic şi pentru că oricum ştii că o să întârzii pleci de acasă gata echipat de luptă: direct cu sutana pe tine. Când ajungi, zîci o rugăciune scurtă şi intri până în Altar. Zîc până, pentru că numa ce intri şi o şi ieşit şi începi slujba.
Tri(3). Tăţi se aşeptau să începi cu Prohodul şi abia apoi să înconjuraţi biserica. Dar pentru că babele nu au faruri bune şi deci nu văd noaptea, decizi să începi cu înconjuratu’.
Biserica se înconjoară de tri ori. De două ori pe tură te opreşti să mai zîci o rugăciune. Pe fundal eşti acompaniat de orchestră: la clopote (al căror tras samănă cu mulsul caprei) Gheo’; la toaca de fier: Mitică, la toaca de lemn, trebuie că-i un Ion...îs mari şansăle. „Orchestra” asta are mai mult rolul de a acoperi glasurile babuţelor, care păşind încetuc în urma ălorlalţi găsesc potrivit să poveştească una la alta cum or roşit ele ouăle.
Patru (4). În sfârşit Prohodu’. Că nu mai vinea odată. Nu mai ai răbdare.....ai mâncat mai devreme nişte fasole de post şi te-ai cam strîcat la burtă..Te aşezi în faţa mormântului (masă care simbolizează mormântul lui Iisus Hristos) şi în prima parte faci cum faci de stai cuminte şi te rogi la Dimnezău.
Cinci(5). Ce urât o aranjat muierea aia lumânarea...n-are pic de sîmţ estetic. Te apuci în miejlocu’ Prohodului s-o desfaci. Nu poţi să suporţi inesteticul...Hristos te-ar înţelege...şi Lui îi place frumosul. Fiin’că nu reuşeşti să desfaci scociu’ cu care îs lipite de lumânare florile şi tifonu’ cu mâna, ceri la un consilier un cuţît, o brişcă, ceva.. El îţi aduce un cuţît. Mai tai, mai desfaci, cât desfaci mai pui cuţîtu’ pe Sfânta Cruce că te încurcă.
Faci ce nu faci şi reuşeşti de aranjezi lumânarea exact la fel cum o fost înainte. Oamenii tăţ să crucesc şi să minunează ce preot dăştept le-o dat Dumnezău.
Şasă(6). Nu-i mai suporţi pe ăia de cântă...nu le mai zîci cântăreţi de când te-o întrebat careva după slujbă dacă voi aveţi cântăreţi....Te bagi tu forte şi cânţi sîngur o strofă din Prohod....să le arăţi la oameni cum să face. Tu eşti mai afon ca ei da’ nu-ţi dai sama.
Mai mult, unu’ când ceteşte din Cartea Sfântă, cuprins de evlavie şi de silabisitul cuvintelor ceteşte şi: „Preotul conform învăţăturii intră acum în Sfântul Altar...” de să râde lumea pe sub mustăţi..inclusiv babele..că şi ele au. Ca un păstor şi îndrumător ce eşti strîgi din Altar să să oprească. După un Doamne Miluieşte ieşi din Altar şi apoi precum o prezîs cetitoru’ intri în Altar. Pesemne că era strănepot de-a lu’ Nostradam.
Şepte (7). După ce să gată slujba pleci primu’ că nu te mai lasă burta. Zîci la un consilier să închidă el când pleacă. Tu nu poţi...timpul nu mai are răbdare.
A doua zî îi Sâmbăta mare….şi plouă. Ieri o fost Vinerea mare…..şi n-o plouat.
Azî era fain să te duci cu credincioşii pe la biserică să faceţ curăţenie pentru slujba de Înviere, să întâmpinaţi Paştele în curăţenie. Dar aşe de tare plouă încât nu mai meri....las’ că fac ei credincioşii curat.

Numai bine, rău la nimeni,