La noi în Ardeal

  Noaptea de 29 aprilie nu înseamnă probabil nimic special pentru tine. Doar una oarecare, plină de sforăituri şi hodină. Însă pentru mine, noaptea cu pricina o fost de pomină. 

 Seara o fost obişnuită...banală. Io la calculator şedeam şi încercam să găsesc un subiect interesant pentru blog....glumesc..eu am tătdeauna idei:> Muzică în surdină, conversaţii monotone pe net. Nu era nici un semn care să prevestească ceea ce avea să urmeze. 

 Însă pe măsură ce noaptea îşi intra în drepturi eu nu puteam să adorm deşi aş fi vrut. Şi m-am sucit prin pat, m-am zvârcolit, şi iar m-am sucit, da’ dejaba. 

 Aşe că dacă tăt n-am putut dormi m-am hotărât să merg într-o locaţie să consum şi eu nişte lichide (dacă mă înţălegi). Băi frate şi am băgat 500 ml de tărie la alegerea angajaţilor localului, m-am scăpat şi la nişte intraveninoase (şşştt). Şi când eram mai ameţit mi s-or alăturat şi vreo patru boboace să-mi ţină companie, vreo trei ore. Dar cum tătdeauna apare cineva mai interesant, m-or părăsît. De acolo am plecat numa dimineaţă, pe jos pentru că nu eram în stare să conduc şi taxiuri din pix. 

 Ş-acum când citeşti rândul ăsta probabil te gândeşti: “Ui’ la fraeru ce noroc o avut..ce fain de el..de ce numa’ fraerii au parte de nopţi dintr-astea?” 

Dar te înşeli. 

 N-am putut să dorm din cauză la o alergie care mi-o blocat respiraţia pe nas şi mi-o umflat ochii ca cepele. Locaţia era spitalul de urgenţă. Lichidele intraveninoase or venit sub formă de perfuzie plus alte seringi cu substanţe medicinale….la alegerea doctorilor. Boboacele erau studente la medicină aflate acolo într-un feliu de practică şi m-or părăsit pentru unu’ care era tăiat cu cuţitul la cap. Şmecher el...să-mi sufle studentele. Şi am plecat ameţit de la perfuzie pe jos până la cămin. 

Ce noapte de pomină...mai vrei să fi fost în locul meu?