Azî mă preîmblam printr-unu din supermarketurile timişorene. Şi mă simţeam pierdut, mic şi insignifiant. Aceeaşi senzaţie pe care mi-o mai dă numai şcoala.
Şi în toiul promenadei mele am auzit următoarea discuţie:
-Bine era când era Ceauşescu ăsta.....aveai un singur produs,când era...dacă era îl luai şi gata...
-Da, aşa-i.....prea multe alegeri în ziua de azi..
Cei care vorbeau aşa erau doi oameni soţ şi s-o-ţie Dumnezău, oameni de vârsta părinţilor mei şi poate şi ai tăi absolvenţi ai comunismului, masteraţi în plecarea capului şi doctori honoris causa în "Metode şi tehnici de supravieţuire sub dictatura comunistă....şi mă doare. Mă doare că i-a îndobitocit într-atât de mult comunismul încât nu numai că nu mai îs în stare să facă alegeri, da' pe deasupra se mai şi tem de ele...
Şi prima reacţie îi să încerci să-i schimbi, dar adevărul îi că o mentalitate se schimbă foarte greu, ia timp şi în cazul în care reuşeşte aşa cum le-o ieşit comuniştilor îi de cele mai multe ori ireversibilă.
Nădejdea îi în noi...să nu uităm niciodată plăcerea de a alege, puterea de decizie.Să nu lăsăm niciodată ideea că o mână de fier îi mai bună decât diplomaţia să ne otrăvească minţile.
Să nu uităm democraţia. Căci nouă nu ni-i frică de alegeri, măi oameni mă....nu-i aşa?Numai bine, rău la nimeni,
23 aprilie 2010 la 04:06
aia da...de schimbat n-ai ce schimba...acuma ne-aruncam in alegeri de n-ai vazut din-alea...chestii de ales sa fie...cu capu-nainte...